Permite biserica ortodoxa eutanasia la pisici ?

[stoicadorina]

În prealabil postat de Parascheva16

Nu chiar. Animalele au creierul emotional, pe el se bazeaza. Cu alte cuvinte, pe instincte. Cand pisica vegheaza gaura soarecelui o face din instinct, nu ptr. a facut ea planuri strategice. Au si putin atasament de semenii lor, adica cand un alt caine moare, cainele ramas in viata il plange, la fel si pisica si asa.
Un atasament este.

Si oamenii au creierul emotional, dar au si cortexul pre-frontal, adica partea din fata, care lipseste la animale. Deaia aveam fruntea lata. Creierul rational, care trece prin ratiune semnalele venite de la creierul emotional. Insa acest creier se dezvolta in timp, pe la 21-25 de ani. In adolescenta, oamenii se bazeazea mai mult pe partea emotionala, decat pe cea rationala, de aceea fraza: "adolescentii nu gandesc" este adevarata.

Oamenii au ratiune, animalele instincte.
*
Sunt sfinti care ajutau animele ranite pe care la intalneau in cale. Sfinti care au avut ca si protectori animele salbatice.

Emotionanta este in acest sens povestirea leului vindecat de Sfantul Gherasim de la Iordan.

"Sfântul Gherasim și leul Iordan

Următorul popas îl facem la Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan.
Acesta a vieţuit aici prin secolul şase. A dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Viaţa monahală era foarte aspră. Părinţii începători făceau diferite ascultări iar când deveneau mai sporiţi se nevoiau în pustietate în deplină tăcere. Mâncau doar pâine şi apă nu consumau fiertură şi se ocupau cu lucrul de mână. Duminica veneau în mănăstire, participau la Sfânta Liturghie, se spovedeau, se împărtăşeau, primeau hrană fiartă şi puţin vin.
Sfântului Gherasim a fost slujit de un leu aşa ca şi cum l-ar sluji un om. Se povesteşte că umblând prin pustiul Iordanului a întâlnit un leu bolnav, care i-a arătat piciorul umflat în care intrase un ghimpe mare.
Animalul se uita spre stareţ cu ochi blânzi, parcă rugându-l să-l vindece. Văzându-i suferința i-a scos spinul, curăţându-i rana care se infectase. L-a pansat cu o cârpă şi i-a dat drumul să plece. După ce s-a vindecat a rămas lângă stareț ca un ucenic, umblând după dânsul ori unde se ducea. Părinţii aveau un catâr folositor la cărat apă de la râul sfânt Iordan, pentru folosul obștii. Sfântul Gherasim a poruncit să dea catârul în seama leului, să umble cu el şi să-l pască pe lângă apa curgătoare. Într-una din zile, acest a s-a îndepărtat în timp ce leul dormea la soare. Trecând din Arabia un om cu cămile, a văzut catârul, l-a prins, apoi l-a luat cu animalele sale. Leul a venit în mănăstire singur. Stareţul crezând că leul a mâncat animalul îi vorbi ca unui frate spunându-i că va trebui să care apă de la Iordan în locul măgarului. Cu un vas mare în spate regele animalelor făcea întocmai cum i se se poruncise. Un soldat venind în mănăstire să se roage a fost impresionat de această ascultare făcută de animal. Le-a dat trei galbeni părinţilor să cumpere un catâr şi pentru a elibera leul de această robie.
Negustorul care furase leul trecând spre cetatea Ierusalimului pe acelaşi drum avea cu el şi catârul mănăstirii. Leul a recunoscut animalul de cum l-a văzut şi s-a repezit la el. Hoțul a fugit îngrozit iar falnicul rege al animalelor a luat de frâu micul cărăuș legat împreună cu cele trei cămile ce purtau în spate desăgi cu grâne şi l-a dus la stareţ. Mare bucurie au avut de găsirea acestuia. De atunci leul a fost numit
Iordan. El a stat în mănăstire cinci ani după care a plecat. La o vreme când a revenit stareţul murise. Un vieţuitor l-au dus la mormântul sfântului. Dându-și seama că cel ce-i fusese stăpân și binefăcător nu mai este, Iordan a murit pe loc. Prin această întâmplare Dumnezeu a dorit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moartea sa.
Se spune că din Mănăstirea Sfântul Gherasin de la Iordan, cu post şi cu rugăciune, a trecut Preotul Zosima de cealaltă parte a Iordanului s-o împărtăşească pe Maria Egipteanca ce a postit mai bine de patruzeci de ani în pustie și a devenit sfântă."
( din cartea De florii in tara lui Iisus" de D.S)