Observ ca tuturor le este frica de "critica"...cu alte cuvinte, tuturor le este frica de "adevar", iar adevarul inseamna Insusi Dumnezeu.
Ar trebui sa nu ne fie frica de critica, sa ne-o asumam ca pe o lectie care ne poate determina schimbarea, schimbarea in bine. Ceea ce se intampla in biserica este o realitate, chiar si la nivel de film, in cazul de fata. De fapt, realitatea este cu mult mai grava decat scenariul acestui film. Nu stiu daca ascunderea mizeriei sub pres reprezinta o solutie pentru rezolvarea problemelor existente in sanul Bisericii noastre, dar cu siguranta poate perpetua ignoranta si faradelegea.
Trebuie sa ne asumam aceste intamplari, sa le constientizam si sa le analizam ca pe niste trasaturi sociale capabile sa ne afecteze pe toti, fiindca toti suntem raspunzatori de imaginea bisericii, nu doar cei care o denigreaza flagrant.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|