Poveste chinezească

[Florin-Ionut]

Calul fermierului

A fost odată un fermier care avea un cal. Într-o zi calul a fugit de la fermă. Vecinii care s-au întîlnit cu el seara l-au compătimit, însă el le-a răspuns că nu se știe dacă e un lucru rău sau nu.

În ziua următoare, calul lui s-a întors acasă aducînd cu el alți șase cai sălbatici. Vecinii i-au văzut și l-au lăudat pentru norocul lui. Dar fermierul le-a răspuns că poate e noroc, poate totuși nu e.

Apoi fiul fermierului a încercat să călărească unul din caii sălbatici, care l-a aruncat jos, rupîndu-i un picior. Vecinii au aflat vestea și au venit în vizită la fermier, exprimîndu-și părerea de rău. Dar omul le-a răspuns că poate e rău, poate nu e.

Zilele următoare a început un război în acea zonă și armata a început să adune ostași prin sate. Fiul lui zăcea la pat cu febră în agonia durerii și a fost lăsat acasă. Mulți săteni și-au pierdut fiii uciși în luptă, pe cînd băiatul fermierului s-a însănătoșit și a rămas în viață. Vecinii l-au invidiat atunci spunîndu-i că e un norocos. Dar el le-a răspuns: Poate...
...

Am auzit povestea asta la radio, dar a fost mult mai lungă decît ceea ce am găsit pe internet în engleză. În chinezește nu știu să caut, dar poate știți voi continuarea.