![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Tu spuneai: "Ei bine, atunci când Dumnezeu face ca harul să fie însoțit de o lumină - ca în cazul Mântuitorului, al lui Moise, al sfinților - tu spui că acea lumină este însuși harul, în timp ce eu susțin că este doar o arătare a lui." Daca vrei repet ce am mai scris si in acel mesaj, dar ce rost are sa scriu aceleasi mesaje de fiecare data? Asadar, asta sutinea si Varlaam, ca lumina pe care o vad calugarii si lumina d ela Schimbarea la Fata nu e energie necreata, har necreat, este o aratare, o lumina creata. De aici a si pornit disputa cu Sf. Grigorie. Varlaam a venit din Italia, unde era cunoscut ca un mare invatat. A ajuns si la Munthele Athos si a aflat de lumina pe care o vad calugarii imbunatatiti si pe care o emana. A sustinut ca aceea este o inselare si rugaciunea isihasta este o greseala. A cerut apoi la Constantinopol un sinod de condamnare a acestor lucruri. Abia apoi au inceput discutiile teologice, Sfantul Grigorie scriind un raspuns in favoarea rugaciunii isihaste si a luminii harului necreat. Varlaam a argumentat ca nu poate avea omul parte de ceva necreat sau sa vada pe Domnul, pentru ca ar avea parte de Fiinta Sa. Avea confuzia apuseana care confunda si Persoanele cu Fiinta. Asadar, sustinea el, nu poate exista o energie, lumina necreata, aceea nu poate fi decat creata. Asa s-a ajuns la harul creat. Raspund si la puncte: 1. Desigur. 2. Este vorba de ambele, si o luminare interna, dar si vederea efectiva a luminii harului. Lumina harului era si la Schimbarea la Fata, si la Sf. Serafim si la Parintele Paisie. Toate icoanele au pictata chiar lumina harului ca o aura, nu e ceva simbolic. 3. Cele nevazute se arata la ingaduinta lui Dumnezeu, nu printr-o modificare a contiintei, ci prin aratarea efectiva. In cazul minunilor date de ingerii cazuti are loc o modificare a constiintei, o stare ca de transa in care acea persoana are false viziuni, de fapt rodul unor imaginatii. Si in cazul extazului de la catolici exista articole ortoodxe in care se arata diferenta fata de viziunile ortodoxe si asemanarea cu starile de transa. Scria undeva ca Domnul nu ingaduie sa se aratae ingerii sau demonii tuturor credinciosilor pentru ca acestia nu ar suporta sa-i vada, ar avea un soc. Asadar Iisus a ingaduit ca sa se vada acea lumina a harului, pe care bineinteles ca o purta cu El. In cazul Sfintilor Apostoli s-a intampalt ceva in plus. Nu doar ca au vazut lumina, dar au avut si parte de ea, asa cum s-a intampalt cu ucenicii Sfantului Serafim si ai Parintelui Paisie. Asadar au fost si ei cuprinsi de acea lumina, de harul care izvora din Iisus. De aceea au trait o stare de fericire intensa, vroind sa ramana acolo pentru totdeauna (au spsu sa faca trei colibe). Dar exista multe cazuri cand credinciosii doar au vazut acea lumina, nu erau si in ea, neavand aceeasi traire. Nu mai gasesc acum, am citit in vietile sfintilor despre un pustinc din chilia caruia vedeau cei din jur ca izvoraste lumina. 4. Am precizat mai sus de la ce a pornit aceasta intelegere a lui Varlaam, nu avea dinainte invatatura cu harul creat. A pornit de la lumina vazuta de calugari si de la lumina de la Schimbarea la fata. P.S. Daca cineva greseste trebuie sa ii si spunem, nu doar sa ne facem ca nu vedem (ma refer la Cezar). In caz contrar acea persoana crede ca face bine cum se comporta si continua. |
|