![]() |
![]() |
|
#28
|
|||
|
|||
![]() Citat:
2. La noi din pacate- si nu e bine- se amesteca lucruri: statul are rolul lui, si biserica rolul ei! Din aceasta cauza e bine sa nu se influienteze una pe alta, pentru ca iese "amestecatura" si nu mai merge nici una nici alta bine. E bine ca lucrurile sa fie clare si lamurite. 3. Depinde de la localitate la localitate. Oricum, ar trebui si parohiile dimensionate in functie de numarul populatiei si dispunerea acesteia in teritoriu. De exemplul intr-un sat izolat unde ai 20-30 de locuitori batrani, e normal sa fie o biserica (nu poti pune un batran de 80 de ani sa strabata kilometri intregi peste dealuri ca sa ajunga la biserica), insa daca intr-un cartier de blocuri dintr-un oras mic sau mijlociu (nu vorbim de cartiere precum "Titan" sau "Drumul taberei"), apar vreo 10 biserici una langa alta (din care doar una se umple) atunci e cam ciudata situatia. Si preotii- cand termina seminarul- ar trebui trimisi acolo unde este nevoie (sunt sate izolate unde chiar e nevoie), si renuntat la "interventii" si "pile" ca sa obtina o parohie neaparat la oras. 4. Conteaza si "mostenirea genetica", dar si mediul si familia in care creste copilul. 5. Da- aici din pacate asa e! Nu stiu- om fi noi un popor mai "vesel"! Acuma nimeni nu zice sa nu intri nicioadata intr-un restaurant sa servesti o ciorba de burta, un mic, o bere si sa-ti cante lautarul, insa la noi din pacate multi exagereaza , se imbata, fac scandal, etc! 6. Cu predarea religiei in scoli: sunt de acord sa fie obiect de studiu, insa nu impus cu forta! Daca parintele copilului isi exprima optiunea -copilul sau sa nu participe la orele de religie- atunci nu-l poti obliga! Oricum, din cate tin minte, cum era in 1993-1997 cand am facut scoala generala, religia era intradevar obiect de studiu, insa nici un parinte nu a avut vreo problema -copilul sau sa studieze si religia! Majoritatea eram de religie ortodoxa si cativa catolici. E adevarat- mai ales la aceea varsta- cat de "mult" ne preocupau chestiunile religioase si filozofice- va dati seama! Eram atenti la ora mai mult de "obrazul" profesorului (deh'- oras mic, fiecare se stia cu fiecare, te mai intalneai pe strada, apoi si profesorul a stiut sa se "lipeasca" oarecum de noi- mai un fotbal, mai o gluma). |
|