Cum este corect să te rogi pentru alege o persoană potrivită pentru tine?

[fallen]

În prealabil postat de Florinvs

Ce pot sa zic aici- ma rog in fiecare zi si-mi doresc din tot sufletul treaba asta "Da-mi Doamne o femeie pe care sa o iubesc si sa ma iubeasca din tot sufletul"!
E tare greu singur, si mai ales acuma de sarbatori.
Sunt o fire foarte sociabila, imi place sa ies cu prietenii sa stam la povesti sau la o bere, imi place si cum ne canta lautarul de la "Podgoria", insa cand ajungi acasa si nu te asteapta nimeni e cumplit si pur si simplu nu-ti mai vine sa vii "acasa"!
Stiu ca probabil multi colegi de forum a sa spuna ca vorba aia un barbat nu trebuie sa se planga nicioadata, ca trebuie sa fim mai "rezistenti", insa unul dintre cele mai grele lucruri de suportat e sa nu simti ca esti iubit de o femeie!

Daca ai asta ai aproape totul- daca ai pentru cine lupta restul e usor! Te duci, te zbati, vorbesti cu oamenii, te interesezi pentru un loc de munca, faci tot ce e omeneste fizic posibil, rezisti absolut oricarei tentatii si inabsolut orice imprejurare, pentru femeia iubita!

La multi ani, iti doresc un an nou cu bucurii si impliniri, sa-ti ajute Dumnezeu in tot ceea ce doresti!
Insa stii cum vine vorba, ai grija ce-ti doresti...eu te inteleg, si eu gandam la fel despre casnicie, insa sa stii ca lucrurile nu stau intodeauna asa... de exemplu s-ar putea ca femeia pe care ti-o doresti in casa si in viata ta, sa te dea complet peste cap...sa-ti perturbe homeostazia caminului, (mai ales daca ai o varsta si niste tabieturi), sa ti se para dezordonata, daca tu esti obsedat de ordine, sau din contra sa stabileasca noi reguli, sa incerce sa-ti elimine toate tabieturile si obiceiurile pe care le-ai dezvoltat in timp, atat cele din interiorul casei, cat si din afara (iesirile cu prietenii, etc). Nu vreau sa te sperii, dar sa stii ca femeile pot fii extrem de egoiste si dominatoare, iar tu, de dragul ei si al relatiei la care tanjesti de atata timp, sa fii dispus sa renunti la multe, chiar daca nu ai vrea, si sa te alaturi ei in toate cele. La inceput poate ti se pare ca e ok, dar cu timpul iti dai seama ca nu mai e, si e prea tarziu ca sa mai schimbi ceva; si crede-ma e foarte neplacut ca dupa niste ani, sa nu vrea sa te mai insoteasca nici macar de Craciun acasa la parinti... In fine, nu vreau sa te descurajez, poate sunt si persoane mai putin egoiste si mai tolerante, poate depinde de fiecare dintre noi si de atitudinea noastra sa nu ajungem in atare situatii, insa de obicei suntem atat de disperati sa avem familie, incat suntem dispusi sa acceptam oricate compromisuri pentru ca aceasta sa functioneze, pana cand ajungem ca nu mai avem ce da, am epuizat toate resursele de daruire, si lor tot nu le mai ajunge...