Sunt ateu si am cateva nelamuriri

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AlinB

Pai ateul care a deschis topicul si-a dat seama ca ceva pute in ideile preconcepute care le are, dar din pacate, n-a putut infrunta concluzia pana la capat si a dat bir cu fugitii...

Nu cred ca din cauza asta a plecat. Cei cu o astfel de initiativa nu se deosebesc deloc de ceilalti, gen "ni-meni". Aceiasi ambitie ii stapaneste de a dovedi nu doar cata dreptate au, dar si cat de "infailibili" sunt fata de mediocritatea inconjuratoare, care "e multi, da' prosti!" Modul acesta provocator, de a da buzna intr-o comunitate de care te deosebesti fie si numai prin "palaria" pe care o porti, avand un aer arogant sau dimpotriva, bland ca un mielusel, dar scotand din maneca aluzii profanatoare, doar-doar se incaiera fraierii intre ei, mi se pare ca aseaza intr-o lumina indoielnica, inteligenta pe care tin cu tot dinadinsul s-o scoata in evidenta. De aceea poate nici nu trebuie sa ne lasam provocati, nici de unii, nici de altii. Cine vrea sa caute si chiar il framanta astfel de probleme, n-are nevoie de pareri ca ale noastre. Mergend dintr-un "clic" intr-altul, ne putem lumina, nu din pareri superficiale ca ale noastre, fiindca noi insine avem mare nevoie de indrumari serioase la randul nostru, ci din invataturile si experientele sfintilor parinti. Dar depinde si cine/ce ne stapanesate in momentul cautarilor: mandria sau dorinta de a afla Adevarul, oricare ar fi el. Ca daca e Adevarul, nu ne lasa Dumnezeu, si ne da "mura-n gura"! Daca e mandria, nu ne lasa celalalt, ci ne alimenteaza la nesfarsit, doar ce ni se pare noua ca e mai aproape de adevarul nostru!...

În prealabil postat de Amistad

Chiar daca ateul nu va deveni credincios, desi nu este exclus, cu siguranta dialogul e binevenit, pentru ca poate vedea unele greseli pe care le face si poate isi va pune unele intebari esentiale ceea ce e un inceput bun. Nu se stie pe viitor ce se va intampla dar macar va avea puse bazele.

Multi dintre atei, isi schimba in timp, propriile convingeri. Candva, prin "85, aveam un prieten cu care copilarisem, deosebit de inteligent. Era student la filologie pe atunci. Cand ne nimeream impreuna la tara, ne vizitam si aveam discutii interminabile pe aceasta tema, el fiind ateu. Cunostintele mele de atunci erau aproape nule, in materie de religie. Vorbeam doar din instinct si dupa cum consideram eu din ce intelesesem pana la acea varsta de 25 de ani, mai mult din literatura beletristica. Dar era sincer, bland, nu era arogant, nu ar fi jignit pe nimeni si uneori mi se parea ca in multe privinte, credinciosii ar trebui sa ia exemplu de la el. Timpul a trecut, iar Dumnezeu n-a lasat sa se piarda un suflet ca al lui. Acum este credincios, mai merge la biserica, a inteles pana la urma ca daca toate au un rost, acel rost vine de undeva. Dar i-au trebuit multi ani ca sa ajunga la aceasta concluzie si mai ales... mila lui Dumnezeu a facut posibila o astfel de schimbare. Lucru curios, acum, daca ne intalnim, aproape ca nu prea mai avem ce discuta... Temele preferate la acea vreme, erau "Intamplari necesare / Necesitati intamplatoare" ; "Negarea negatiei"; "Destin sau fatalitate"... unde fiecare se agata cu disperare de argumentul lui... Era mai mult o joaca, nimic profund, dar erau ore intregi pe care nici nu le simteam trecand!...