Mama si fratele nu se inteleg

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Poate ar trebui sa-l lase in pace, sa se descurce singur, poate asa ia viata mai in serios.



Lui n-are ce sa-i faca, dar s-ar putea schimba pe ea, daca s-ar cai de greselile din trecut, si-ar centra atentia pe relatia ei cu Dumnzeu, rugandu-se si pentru indreptarea fiului ei, ar fi mai linistita.

Cam la concluziile astea am ajuns si eu. Dar mama se supara pe mine cand ii zic lucrurile astea. Si nu sunt sigura ca isi da seama ca a facut rau lasandu-l la tara. Cand am intrebat de ce nu l-au luat si pe el in Bucuresti (pe vremea cand traia si tata) mi-au spus ca ar fi fost prea grea pt ca lucrau amandoi. I-am spus bine, dar pe mine cum m-ati crescut? De fapt si eu am crescut la bunica pana la 7 ani si continuam sa ma duc si dupa aia in fiecare vara.

Si cica el nu a vrut (desigur un copil de 5 ani zice ca vrea sa ramana unde a stat si pana atunci). Deci, cred ca in opinia parintilor mei, faptul ca l-au lasat acolo a fost spre binele lui. Bunica nu a vrut sa-l dea ca ii era teama ca tatal meu (deci tatal lui vitreg) nu o sa se comporte bine cu el.

Si atunci pentru ce sa se caiasca daca nu considera ca au facut ceva rau? Mama din cate stiu eu se spovedeste, dar nu stiu daca in spovedanie a zis vreodata faptul ca l-a lasat pe fratele meu cu bunica (poate a zis, nu am eu de unde sa stiu, dar cum o cunosc eu, refuza sa vada unde este adevarata problema probabil pentru ca o doare prea tare).

Dar un lucru este cert, ca e mama si ca o doare sa auda lumea vorbind de rau pe fratele meu si sa vada ca nu e fericit. Eu nu am ce-i spune cand e suparata, pot sa-i spun ca e crucea ei dar nu cred ca o s-o aline, pentru ca nu intelege cum de fratele meu nu vrea sa se schimbe.