Nunta + depresia

[ioana5760]

Intai de toate va multumesc din suflet pentru mesaje si tot ceea ce ati scris.
Am sa mai adaug ceva detalii si ganduri de-ale mele.

Eu 39 ani, el 39 ani, amandoi cu studii superioare, ne cunoastem de jumatate de an. Amandoi crestini ortodox, mergem la biserica, ne spovedim, vorbim despre ce citim in carti ortodoxe, el tine posturi cat poate, mai mult el decat mine…ne straduim.

Prietenia o devem cu un rost, adica sa ne cunoastem cat mai bine pentru casatorie, nu sa piedem vremea.

Dupa ce mi-a spus de ce sufera, mi-au explodat in cap mii de intrebari privind viitorul.
Am doua strari contradictorii, pe de o parte mahnire si multe intrebari, iar pe de alta parte parca o multumire ca stiu adevarul din timp si nu mi l-a ascuns. Dar oare ce mai trebuie sa aflu?

Din ce mi-a povestit problemele i se trag de la situatia din familie. Desi provine dintr-o fam. cu studii superioare, au existat certuri in casa, tensiuni, ura, resentimente, o atmosfera de suferinta si chin, de mic copil pana in prezent tot asa este in casa la ei. Probabil au fost mai multi factori care din mandria lui de barbat nu o spune, astea fiind si iubiri din trecut.
Cum se manifesta el inainte de a incepe tratamentul nu stiu, si nici nu am pe cine sa intreb dintre rude, pentru ca nimeni nu stie decat cei din casa. Noi nu locuim impreuna asa ca nu pot scotoci prin hartii dupa ceva acte medicale sau dupa medicamente sa vad cam ce ar fi.

Nimeni nu stie viitorul si riscurile privind sanatatea. Eu acum sunt bine iar el nu, dar viitorul nu-l stie nimeni, nimeni nu e scutit de boli si intamplari nefericite si oricand pot cadea si eu in depresie sau alte boli, fiind in situatia ca altcineva sa aiba grija de mine.

Exista o diferenta intre cele doua situatii, cea dinaintea casatoriei si cea de dupa.
Cand doi se casatoriesc si sunt bine sau bine in linii mari, iar peste ani apar probleme de sanatate sau altele e una, trebuie sa le ducem pentru ca de asta am jurat in biserica sa fim impreuna la bine si la rau. Acum eu vorbesc teoretic, cei casatoriti probabil zambesc ca sunt visatoare, ca nu stiu practic daca le pot duce sau nu.
Dar situatia unei persoane inainte de casatorie e diferita. Putem pune punct mai devreme. Pe langa sentimente mai trebuie si minte. Cel putin asa sunt eu, mai cerebrala, ascult si de inima, dar si de minte, si mai cer si o parere la cei din jur, la cei din casa.

Parca plec cu stangul. Una e sa plec la drum cu un om cu probleme de inima, de ficat, bila, care toata viata va lua tratament, regim si alta cu ce ma confrunt acum.

Am multe intrebari si multe frici: vreau sa am langa mine un om pe care sa ma bazez, care sa-mi ofere siguranta si incredere, nu sa-l urmaresc mereu daca isi ia tratamentul, sa nu bea alcool, sa nu faca urat prin casa, iar la derapaje sa-l duc de mana la doctor. El e un tip linistit, dar ma gandeasc oare acesta este felul lui sau e linistit datorita tratamentului? din cate am citit pe internet depresia poate fi doar ce se vede, varful icebergului, se pot ascunde mai multe de fapt dedesubt, schizofrenie, boli de temut; depresia se poate ameliora chiar vindeca sau agrava, cine poate sti. Nu vrea sa-mi spuna cine e medic, evita, si chiar sa-mi spuna numele medicului, singura sa fac investigatii nu pot ca e confidential. Poate e ceva ce e tinut sub control din moment ce poate face serviciu, daca ar fi ceva mai grav nu ar mai putea lucra. Incepusem sa ma gandesc sa investighez, chiar lucreaza unde zice sau numai spune ca merge la serviciu.

Imi doresc un copil, un copil sanatos, am 39 ani, timpul nu merge in favoarea mea; el fiind sub tratament este exclus un copil, plus ca se mosteneste...

Imi place cum spune dl. N.Priceputu despre iubire: “ea nu prea are obiceiul sa stea cu picioarele pe pamant. Are obiceiul de a fi neinteleaptă, nebuna, de a risca totul”.
Foarte frumos ceea ce spune, dar iubirea asta o gasim in filme, romane de dragoste, poezii, o gasim cand citim carti ortodoxe, la sfiinti etc. Aceasta iubire nu se gaseste in viata reala, noi suntem oameni, nu putem iubi asa, dar tindem spre ea. Poate fi si in realitate traita de noi aceasta iubire nebuna, noi o traim ca pe o patima nebuna, iubim patimas, mergem cu ea pana dam cu capul in zid.
Bine spune “Lumea, acum ca si atunci, este pragmatică, înteleaptă, isi face calcule, socoteli, analizează, rationează, cumpăneste”. Iubirea e foarte frumoasa, te face sa te simti minunat, dar ne trebuie si minte, sa gandim ce facem.

“Poti, oare, sa stai pe mal cumpanind, cand vezi ca cel pe care-l iubesti ca pe tine insuti se ineaca? Ori reusesti să-l ajuti, ori mori impreună cu el. Insa daca simti o ezitare, e mai bine sa ramai pe mal”.

E o cruce grea inaine, dar cine vrea cruce???
Imi trebuie mai multa rugaciune dar e greu ca ma simt imprastiata.
Si timpul ma preseaza, parca sunt in criza ca nu am timp.

Deocamdata e prea devreme sa fac vreo miscare, stau langa el, ma mai gandesc, mai vorbesc cu el si cu voi.