"Ortodocsii sa iasa in fata"

[Sara I]

Am un prieten bun, genul de prieten rar (din zilele nostre pline de relatii reci si formale), pe care poti sa-l suni in miezul noptii ca ai ramas in pana sau n-ai paine, pe umarul caruia poti plange fara sa te temi ca vor afla si altii, si pe a carui opinie sincera(o sinceritate uneori brutala, dar curata) poti conta intotdeauna. Nu e un om politicos ( e in stare sa te injure ca l-ai trezit sa-ti dea paine in toiul noptii), dar e un om bun(iti da painea si iti cere iertare ca te-a injurat :-)

A fost ateu o buna parte din viata, apoi s-a convertit la crestinism, intr-o confesiune neoprotestanta. S-a convertit sincer si radical, din toata inima, intr-o aruncare totala si nebuna inspre Dumnezeu. Si a inceput....

-sa alerge dupa noi (eram o gasca de prieteni destul de vechi si destul de greu de speriat)cu Biblia, si noi nu mai stiam cum sa fugim de el.
-sa opreasca oameni necunoscuti pe drum si sa-i "evanghelizeze"(sa le vorbeasca de Dumnezeu, de pacat, de iad, de iertare, de sansa data de Mantuitor)...incat pentru noi(sau pentru desarta noastra slava) era penibil...si il chemam tot mai rar cu noi
-sa lase totul(pe noi, familia, iubita,vechii prieteni, preocuparile precedente...etc) si sa mearga pe la toate adunarile, conferintele, studiile biblice pe care la gasea, ca sa cunoasca mai mult despre Dumnezeu
-sa citeasca Biblia in nu stiu cate variante si limbi si versiuni si o gramada de carti pe subiectul asta
-sa se ia mai ales de cei de confesiune ortodoxa din grupul nostru: "inchinarea la icoane e idolatrie, si Dumnezeu o interzice".."nu poti sa te rogi sfintilor, pe langa ca este interzis sa te rogi oricui in afara de Mantuirorul si de Dumnezeu, e un forma de lene si hotie duhovniceasca. Sfintii sunt niste luptatori, niste eroi, care au biruit lumea , si pacatul,si pe diavol in timpul vietii lor, si nu avem voie sa-i deranjam, acum ei sunt cu Hristos dincolo, si noi aici. Nu avem voie sa trisam, cerandu-le sa ne ajute, ci doar sa-i luam ca exemple, de genul...daca ei au putut, inseamna ca si eu pot...ci noi trebuie sa ne asumam aceasta lupta a vietii, pacatele noastre..si sa ne rugam si sa luptam cum ei au luptat"...etc

Ce mai..ne devenisera insuportabil...Mult mai tarziu am inteles ca iubea,...ca ne iubea..ca il durea..il durea durerea noastra, pacatele noastre, orbirea noastra...il durea ca ne doare si stam letargici si nu strigam la Dumnezeu...il durea ca nu avem credinta...il durea ca incepusem sa ne obisnuim cu moartea sufleteasca...si recurgeam la obisnuitele subterfugii omenesti pentru a ne masca durerea...si nu la Cel Viu, care ne putea tamadui...si invia.

Plecase intre timp din tara...Trecusera ani multi nu mai stiam nimic de el..pana cand...intr-o zi..stupoare...il intanesc in tara, la noi in oras, in fata unei biserici...ortodoxe !

Scurt pe doi, dupa socul revederii, aflu ca avusese niste probleme..duhovnicesti...grave...foarte grave..ca nu putuse gasi solutii si rezolvare nicaieri in confesiunea sa..si..disperat si la capatul puterii, a dat intamplator de un fisier audio..unde I se descria exact problema lui. Simte ca I se opreste inima in piept. Face totul sa obtina fisierul respectiv, alearga acasa ca un muribund care mai are cateva clipe de trait..disperat sa-si ia antidotul...Si ce antidot a gasit ferocele meu prieten neoprotestant?
Un antidot foarte...hmm..ortodox.

Siluan Athonitul.

Mi-a spus ca sa-l asculte pe acel om a fost inceputul iesirii lui din acea problema care-I culcase viata la pamant. Apoi a dat de maica Siluana..de Rafail Noica...de Dan Puric..:-)

Si imi spune, plangand..Ortodocsii astia stau pe un munte de aur. Astia sunt mari, mai..oare ei isi dau seama cat sunt de mari? Sunt mari pentru ca au asa oameni mari in trecutul lor, in istoria lor, in sangele lor duhovnivesc..Si ei, cei de azi, sunt urmasii lor...si purtatorii acelui sange sfant...Astia sunt impletiti cu sangele lui Brancoveanu, mai..cum am putut eu sa vreau sa-i evanghelizez pe ei? Cum poate cineva sa invete credinta pe urmasii lui Brancoveanu, sau a lui Stefan...sau a lui Gafencu, sau Crainic...mai...mai...tu iti dai seama ce am facut? Cum pot eu vorbi de credinta cuiva caruia i-a vorbit intai Arsenie Boca..sau Arsenie Papacioc..sau..nici nu stiu unde sa ma opresc...

Am mai vorbit multe..iar la final mi-a zis:

Adevarul este ca tara asta trebuie salvata. Si n-o pot salva decat crestinii. Si aia autentici...nascuti iar nu facuti.. Oamenii acestei tari trebuie sa stie si sa afle, si inca o data, si inca o data, si inca odata, de Imparatia Cerurilor. De Mantuitor. De faptul ca viata vesnica incepe Acum...aici, cu mine, cu tine, Acum...sau nu mai incepe niciodata...Si eu nu pot. Nu stiu daca noi, neoprotestantii, putem..Noi am mers cat am putut. Cu ce am avut. Dar noi nu avem ce aveti voi. Voi sunteti artileria grea a acestei tari. Voi, ortodocsii. Aceia adevarati dintre voi.Pentru ca voi sunteti urmasii lor. A celor sfinti.

Vorbea tare, plangea..lumea se uita la noi...Dar lui nu-i pasa..Niciodata nu I-a pasat de impresia pe care o lasa, si de asta mereu l-am considerat un om puternic. Se uita in jur, apoi se uita in sus la turla bisericii. Si apoi, a facut ceva ce eu nu l-am mai vazut niciodata pana atunci.

Si-a facut cruce !

Da, mi-a zis, ajuta-ne Doamne. Faca-se voia Ta, precum in cer, fie si pe pamant.

"Cred ca e vremea ca ortodocsii sa iasa in fata."