Spiritul rasaritean nu se dezminte,meditativ-eroic in fata unor drame istorice,idealizand poate cauze istorice mai putin eroice in cauzalitatea lor explicabila, gasind resurse spirituale inaltatoare chiar si cand le cad zidurile-n cap.Frumos,tragic dar plin de speranta in esenta,o speranta eliberata de conditionarii trecatoare,libera si frumoasa.Glumesc,va multumesc pentru opinii,foarte interesant cum rezoneaza fiecare in raport de un text si din perspectiva propriei personalitati,a culturii si credintei din care face parte.O seara placuta,numai bine.
|