Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

O sa va raspund pentru ca a-ti avut rabdare sa despicati mesajul meu in atatea parti.
Totusi ,scopul meu este sa imi arat nedumeririle ,ce am simtit eu,nu sa sustin ca as fi detinatorul adevarului . Sunt simple impresii care pe mine ma impiedica sa inaintez in credinta ortodoxa ,si de aceea am ales ,nu fara strangere de inima ca voi deranja , sa le fac publice.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fiindca acestea doua sunt instrumentele de mantuire pe care ni le-a lasat Cristos: Biserica si Tainele. Altele nu cunosc. Cand spunem "Cristos mantuieste" spunem un adevar. Dar cum mantuieste El ? Prin Biserica si prin Taine.
In ce priveste "excluderea altor persoane", nu inteleg la ce va raferiti.
".

Ce inseamna "instrumente de mantuire" ? De ce credeti ca a fost nevoie de aceste instrumente ? De ce nu ajungea Cuvantul lui Hristos ? Eu nu neg ca acestea sunt instrumentele de mantuire ,doar vreau sa inteleg mai bine legatura lor cu Hristos,caci dupa cum am aratat in postarea initiala,prima impresie a fost ,cel putin in privinta tainelor,ca difera destul de mult de spiritul care strabate Scriptura, si care se referee la cu totul alta arie de probleme

.

Daca imi aratati mie un text al unui episcop care porunceste "sa intelegem Tainele", ori care ii condamna pe cei care nu e inteleg, promit sa ader la ateism.
".

Cred ca asocierea dintre termenii 'intelegere ' si 'taina' v-a prilejuit observatia , caci intradevar taina este dincolo de intelegere . Mai précis vroiam sa spun ,nu sa inteleg taina in sine,de exemplu impartasania,caci sunt destule carti pe aceasta tema. Si cea mai sigura intelegere este tot experimentarea ei. Vroiam sa inteleg de ce tocmai o astfel de taina , a fost aleasa ca punct central al bisericii primare. De ce in ultimele zile ale vietii mantuitorului si dupa aceea creste brusc interesul aspectelor legate de frangerea painii ,desi de-a lungul predicilor sale au fost doar cateva referiri la aceasta ? Pe parcursul predicilor sale a predominat transparenta ,pentru cine avea urechi , dar apoi ,totul se incheie cu actul frangerii ,si apoi instituirea tainei

.

Fiindca, spre deosebire de Biblie, tratatele teoretice nu sunt pentru cei multi si fiindca ma indoiesc ca scopul lor este sa trezeasca emotie.

Dumnezeu a vorbit pentru cei multi , pe intelesul lor,asa cum numai El putea sa o faca.
"Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! " spune cel care l-a rastignit pe Hristos

.

Alung cu greu ideea ca nu ati citit Biblia de care vorbiti. Poate ca nu ati remarcat cum se rugau evreii si cum decurgeau slujbele Poporului lui Dumnezeu ? Scrie pe larg, chiar daca "pe sarite". Slujbele erau (si sunt, prin definitie) rugaciuni si jertfe colective. Si conforme unor randuieli. Scrie in Biblie, pe pagini intregi. La aceste slujbe participa si Isus Cristos. Iarasi, scrie in Biblie cum mergea, impreuna cu apostolii, la slujbe in ceea ce era, pe atunci, Ziua Domnului.

Ordinea cuvintelor din cadrul unei slujbe are uneori si acest efect secundar ,ca cineva sa o aplice formal ,dar sa nu o patrunda prin interior .Spre deosebire ,rugaciunea venita din interiorul fiecaruia nu are reguli :
Diferenta dintre cel ordonat si correct si cel spontan se vede in urmatoiarea pilda :

"Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. "

Orcum sustin ca trebuie sa existe randuiala in slujbe ,dar inainte de aceasta sa existe rugaciune proprie.

.

Intre "expediat la sfarsit" si "ca si cum alte lucruri sunt mai importante" e un non sequitur de toata frumusetea. Pe ce baza ati ajuns la ideea ca un tratat prezinta la inceput lucrurile mai importante ? .

Nu e o observatie consistenta, nu intelegeti ce ma framinta . Pe mine chiar ma framinta subtirimea acestui capitol din dogmatica,referitor la iubire ,in conditiile in care in Noul testament pare a fi principala tema. In dogmatica este abordata scolastic tema iubirii ,cu o clasificare a virtutilor si a pacatelor, a poruncilor si datoriilor . Se pare ca sufletul meu trebuie sa se multumeasca cu abordarea din Biblie , iar dogmatica are doar un rol de clasificare ,dar nu poate veni cu ceva in plus fata de ce scrie in Biblie

.

Cred ca am citit Biblii foarte diferite. In a mea, nu imi amintesc sa fi gasit lucruri enumerate de dv aici. Nu imi amintesc de "mila pentru ca asa simtim", in schimb imi amintesc foarte bine ca exista o porunca a milei. Etc.
.

Mila trebuie facuta pentru omul din fata noastra , nu pentru virtutea sau porunca milei .
"Domane , cand ti-am dat noi sa maninci?" intreaba cu candoare la capitolul despre judecata , oile cele de-a drepta . Iata,ele nu stiau ca exista o porunca a milei,ci stiau ca omul din fata lor are nevoie de ajutor

.

Daca imi aratati si mie tratatul dogmatic ortodox in care scrie ca harul sfintitor s-ar masura in posturile tinute, mananc cartea! Uneori, am si eu impresia, ba chiar convingerea ca ortodoxia a luat-o pe aratura, dar chiar pana acolo inca nu a ajuns!
.

Nu de un tratat dogmatic vorbeam ,desi postul e unul din mijloacele prin care chemam harul
Vorbeam despre vietile sfintilor ,asa cum le gasesc acolo unde sunt expuse mai sumar . in sinaxar sau pateric si unde am regretul ca nu se spun mai mult despre ce faceau sau spuneau ei, si ramane peste veacuri doar asceza lor ,care are oarecum un aspect cantitaiv,masurat in ani de truda.
Daca a-ti citit bine, e doar o nedumerire , de ce Dumnezeu a ales sa se intample asa , odata ce in Biblie nu asceza e punctual principal,sau cel putin nu cea exterioara

.

Fie ati citit editii dubioase ale Vietilor Sfintilor, fie inca nu ati inteles pe deplin ce este iubirea crestina si prin ce este ea diferita de intelesul comun al termenului "iubire". Cel mai important pont vi l-am dat deja: iubirea crestina este comandament (=porunca) si nu sentiment. Il iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele fiindca VREAU asta. Si vreau asta, fiindca Dumnezeu vrea asta. Iubirea crestina nu inseamna asa, ca niste fluturi in stomac. Este vointa, nu este afect. Cel care iubeste asa cum intelegeti dv iubirea nu se cheama "sfant". In cazul cel mai optimist, se cheama "erou".

Nu am comparat iubirea sfintilor cu iubirea umana .
Am comparat iubirea sfintilor ,exprimata intr-un mod mai greu de perceput , cu iubirea care reiese din Noul testament .,care este si destul de omeneasca sa o inteleaga toti ( hrana, cercetare bolnavi ,mila) dar si dumnezeiasca ,prin legatura permananta care se face intre un act de iubire si Dumnezeu.
Ma asteptam sa gasesc in vietile sfintilor o prelungire a Bibliei , sa gasesc noi pilde de iubire,asemanatoare cu cele din Biblie.
Nu zic ca nu exista astfel de exemple ,sunt destule,si sfintii au acelasi scop ca si noi sa ajunga la mantuire prin iubire ,de Dumnezeu in primul rand,si apoi de oameni .Dpoar regretam ca nu sunt mai multe si mai emotionante
Forever a inteles ce ma framinta si mi-a dat 2 minunate example

Ca o concluzie va multumesc pentru analiza dv. ,dar nu imi dau seama de ce nu ma fac inteles in ce vreau sa zic, si extrageti tot felul de aspecte particulare . M-ar interesa sa intelegeti care e natura framantarilor mele, si sa veniti cu detalieri adecvate, caci stiu ca puteti sa le dati.