De ce sunt atatia tineri singuri?

[Mihailc]

În prealabil postat de mela me

Intrebarea imi vine ades in minte , mai ales ca am mai auzit in jur aceasi nelamurire.
Multe fete ( sunt si baieti ce-i drept ) desi sunt credincioase, cuminti, apropiate de biserica , se spovedesc, se impartasesc, frumoase, destepte etc sunt totusi singure? Eu personal daca ma gandesc am in jur multe exemple si sunt sigura ca si voi aveti in cercurile voastre astfel de persoane.
Excludem de aici pe cei care vreau sa mearga la manastire.
Sunt multe care au ajuns la o anumita varsta si totusi nu au pe nimeni.
E mai greu pentru tinerii din Biserica sa-si gaseasca pe cineva ?

Cu riscul de a răspunde neconsolator, îndrăznesc să aduc în discuţie următoarele observaţii:

- o prejudecată curentă în lumea credinţei colorează în tonuri pastelate calitatea umană a persoanelor care frecventează slujbele bisericii, în speţă tinerele şi tinerii cu viaţă încă netocmită. Or realitatea de pe teren arată adeseori cu totul altfel decât în potretele cosmetizate din mintea multora. Personal am observat că există destui oameni aflaţi în inerţie celibatară nedorită pe fond de religiozitate asumată care se încăpăţânează să confirme postulatul discutabil al lui Freud cum că religia seamănă cu o nevroză persistentă a copilăriei. Adică: retard emoţional şi mentalitar, proiecţii compensatorii ale unor relaţii nefireşti cu părinţii în imaginarul metafizic, rezistenţă cronică la maturizare, căutarea în religios a unei surse alternative de siguranţă, confort material şi afectiv unde să-şi conecteze cordonul ombilical după ce primul furnizor, familia genitoare, dispare etc. Există extensii şi mai grave: idolatrizarea şi erotizarea relaţiei cu duhovnicul, cristalizarea unor modele mentale de aspect fizic croite după criterii halucinante (de exemplu el să semene cu cutare preot sau cu îngerii efeminaţi din tablourile renascentiste), cărora potenţialul partener/parteneră trebuie să le corespundă invariabil, pretenţii exagerate care depăşesc cu mult raportul echilibrat dintre cerere şi ofertă, eşuarea în religie după ce în repetate rânduri s-au dovedit incapabili de a deveni nişte "buni păcătoşi" ş.a.m.d .


Dar, Slavă Domnului, există excepţii şi acelea sunt normative pentru adevărata vieţuire întru Hristos...!