Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Eu mai degrabă le-aș numi rătăciri și nicidecum filme ortodoxe. E sufiecient să o asculți pe așa-zisa monahie de la sfârșitul primului film. Cât de evidentă este lipsa iubirii. Din nefericire, protagonistele acestui film se raportează la cei din jur în funcție de cele materiale ale omului (în cazul de față, actele cu cip), când Hristos ne poruncește să ne iubim unii pe alții. Apoi, să judeci preoții care merg cu mașina invocând faptul că Hristos nu a mers cu mașina, te lasă fără cuvinte. Cred că ar fi cazul, cei care promovați schimonoselile astea "ortodoxe", să încercați să vă însușiți noținea de ortodox și să nu mai postați aberațiile astea sub eticheta de film ortodox.
|
Nu sunt de acord cu tine.
Sunt persoane care s-au raportat cu totul altfel la acest film si auzindu-le am inceput sa-mi pun intrebari despre mine - cat sunt de departe de credinta, cum de nu ma misca/impresioneaza nimic, cum de cred pana la o vreme dupa care ma prefac ca nu stiu/n-am auzit.
Mai aveam de vizionat cam 1h din partea a 3-a si pot sa-ti spun doar atat - imediat dupa vizionare s-a produs o schimbare infima cu mine, dar n-a durat decat pana a 2-a zi, dupa care am revenit la ale mele; n-a fost ceva profund si nu pentru ca filmul e aiuristic, exagerat sau mincinos ci pentru ca eu sunt greu de miscat in directia cea buna.
Parintele despre care povesteau acei oameni a fost un om deosebit, cu har de la Dumnezeu, care a spus ceea ce multora dintre noi ne vine foarte greu sa credem/acceptam; negasind loc prielnic, cuvinte despre ceea ce ne asteapta sau traim raman doar simple vorbe, basme pentru creduli.
Problema as zice ca e in noi, nu in mesajul filmului cu privire la vremurile prezente si viitoare.