Istorii cu talc

[cristiboss56]

"Unul dintre parinti a povestit cum un mare staret, vazator cu duhul, intr-o zi s-a asezat sa manance impreuna cu mai multi frati. Si in vreme ce mancau, staretul ii cerceta cu ochii sai duhovnicesti si-i vedea pe unii cum mancau miere, pe altii, paine, iar pe altii, necuratii. Nedumerit fiind, s-a rugat lui Dumnezeu: "Doamne, lamureste-mi aceasta taina. Cum, in timp ce la masa se aflau pentru toti aceleasi mancaruri, in clipa in care le duceau la gura se aratau a fi atat de diferite?" Atunci a auzit o voce din cer care i-a spus: "Cei ce par ca mananca miere sunt aceia care stau la masa cu frica lui Dumnezeu si cu bucurie duhovniceasca, care se roaga neincetat si a caror rugaciune asemenea tamaii se inalta la Dumnezeu. Cei care (par ca) mananca paine sunt aceia care ii multumesc lui Dumnezeu pentru cate le-a dat El sa manance. Si, in sfarsit, cei care (par ca) mananca necuratii sunt cei care sunt nemultumiti si spun: «Asta-i bun, asta-i stricat.»" Nu trebuie sa cugetam astfel, ci, dimpotriva, trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu si sa-I cantam, implinind cuvantul Apostolului: "De aceea, ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti (1 Cor. 10, 31)."