Universul dinainte de căderea în păcat

[Florin-Ionut]

Principiul al doilea al termodinamicii spune că orice fenomen tinde către un minim de energie și un maxim de dezordine. Pe scurt, entropia crește în timp.

Orice obiect din lumea noastră se strică în timp, chiar și atomii au un termen de valabilitate de ordinul a milioane de ani, dacă e să credem ce scriu fizicienii. Dar oare a fost așa din prima zi a creației?

O dată ce omul s-a împotrivit voii divine, a fost alungat din Rai și Dumnezeu a blestemat pămîntul să-i facă viața grea. Avem varianta Raiului ca loc suprapămîntean undeva ”sus” în care omul locuia probabil într-o stare asemănătoare cu cea a materiei transfigurate promise după Judecata de Apoi, dar avem și varianta Raiului ca loc pe Pămînt, un Pămînt originar perfect și minunat.

Dacă întru început toate au fost create nestricăcioase, pentru a dăinui veșnic, atunci entropia, care duce cu gîndul la imperfecțiune, nu și-ar găsi locul în formula creației originale. Probabil că omul sau chiar îngerii corupți au indus cumva dezordinea și haosul în lumea lor primordială, care s-au manifestat ulterior ca o consecință nedorită - totuși firească, supranumită principiul al doilea al termodinamicii.

Iarăși, probabil la Parusie nu vom mai vorbi despre acelelași legi ale fizicii, din moment ce Hristos ne-a arătat că trupul învierii se poate deplasa rapid pe distanțe mari, poate apărea și dispăra, iar timpul de după Judecată... ei bine ”nu va mai fi”.