Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[GMihai]

În prealabil postat de AlinB

Mihai, dar sa stii ca eu totusi cred in continuare ca doar biserica ortodoxa este corabia mantuirii :)

Poate tu totusi intelegi ca paradoxul asta este insa functional.

ESTE funcţional. Şi eu cred că doar Biserica Catolică este corabia mântuirii.

Şi totuşi - fiul meu este ortodox. Mâine dimineaţă merge cu clasa, cu profesorul de religie şi cu învăţătoarea, să se împărtăşească, la biserica ortodoxă din cartier. N-am nicio problemă, dimpotrivă, sunt bucuros.

Cât a fost mic de tot am avut o bonă - credincioasă ortodoxă de zile mari - care l-a dus în multe rânduri, cel puţin săptămânal, la biserica pe care o frecventa ea. Aşa am ajuns şi eu la parohia respectivă, şi - nota zece...

Eu i-am dăruit bonei o carte rară despre istoricul Liturghiei Sf. Ioan Hrisostomul, ea mi-a adus de la Ierusalim, unde a fost în pelerinaj, o icoană cu Maica Domnului şi nişte cruciuliţe din lemn de măslin.

Cât m-am bucurat eu că m-am învredicit să-mi pun la gât o cruce din lemn din Ţara Sfântă, atâta s-o bucurat şi ea de cartea de la mine.

Mai am un prieten, foarte bun, prieten de peste 20 de ani, din adolescenţă. Nominal, băiatul e ateu. Acuma doi ani, a fost în vacanţă la Roma. A venit la mine cu un rozariu cu poza Fericitului Ioan Paul al II-lea. Un dar sincer. Anul trecut s-a însurat - i-am făcut cadou de nuntă o Biblie Anania, cu specificaţia că, ateu sau credincios, Biblia, într-o traducere cât mai bună n-are voie să lipsească din casa nimănui.

Anul ăsta, a botezat-o pe fiica lui, şi m-a chemat expres la biserică, la slujbă; alţi cunoscuţi, mai puţin religioşi, n-au fost, omul, deşi a făcut botezul mai mult din obligaţie socială, s-a bucurat în mod vizibil că m-am dus.

Nu ştiu, pentru mine, care am fost ateu timp de mai bine de 30 de ani, creştinismul e ceva de genul ăsta. Unii şi alţii care ne mişcăm încet către Dumnezeu.