Un strigat surd de ajutor

[the_rover]

Buna ziua, stimati colegi de forum!

Voi redacta in cateva randuri ceea ce am pe suflet si va rog sa imi scuzati eventualele greseli de scriere. De ani de zile sunt intr-o lupta cu mine insumi. Sunt tanar, cu un viitor decent in fata, nu sunt nici sarac si nici bogat, dar nu am fost niciodata fericit. Stiu, fericirea nu poate exista ca stare continua, decat pentru oamenii care au ajuns la un anumit nivel spiritual. Eu as vedea fericirea ca fiind formata din totalul momentelor in care am fost cuprinsi de o bucurie sincera, fie ea, uneori, chiar de cateva secunde. Nu numai ca nu sunt fericit, si poate ca nici nu merit, dar la intervale neregulate de timp ma confrunt cu diverse probleme fizice, rezultate din psihicul meu destul de subred. Am uneori atacuri de panica, anxietate, lipsa de calciu, insomnii, tremur, dureri de dinti, de maini, de picioare si altele. Avand in vedere ca relatiile mele cu Biserica nu au fost intotdeauna foarte apropiate, am decis sa contactez diversi psihologi. Am dat peste unul destul de sincer, care a spus scurt si la obiect ca, oricate sedinte as face, sunt sanse infime sa privesc viata altfel si sa ma eliberez de toate gandurile care ma macina. Asa am realizat ca nu asta e calea pe care trebuie sa o urmez. Ei bine, prieteni, aici am nevoie de sfaturile voastre. Eu la Biserica nu merg aproape deloc si nu m-am spovedit niciodata. Poate, cand eram foarte mic, dar nu imi aduc aminte. De multe ori am simtit ca trebuie sa ma refugiez in Biserica, pentru a-mi aduna gandurile. De multe ori imi dau lacrimile cand trec pe langa un lacas de cult si ma gandesc la toate lucrurile pe care le-am facut in mod gresit de-a lungul vietii. Am plans si in hohote, acasa, cand nu ma vedea nimeni. Simt o chemare fata de aceasta parte pe care am ignorat-o, dar nu stiu cum sa-i raspund. Nu stiu cand sunt slujbe, nu stiu la ce ora, nu stiu ce sa fac la intrarea in Biserica, nu stiu ce sa fac la spovedanie si asa mai departe. Nu mai spun ca mi-e rusine sa intru intr-o Biserica, avand o constiinta atat de incarcata. Viata mi-a dat multe palme pe care le-am resimtit din plin. Nimeni din jurul meu nu cunoaste aceasta parte a mea, pentru foarte multi oamenii eu sunt cea mai amuzanta persoana pe care acestia o cunosc. "The saddest people smile the brightest", spune un proverb englezesc. De-a lungul vietii, am avut parte de cateva episoade dramatice pe care le-am detonat in interiorul meu. Nu stiu ce sa fac, mi-e rusine.


Va doresc o zi buna!