Rugăciune către Sfântul Duh (a Sfântului Simeon Noul Teolog)
Vino, Viața cea veselă și veșnică și dreaptă, cea atotțiitoare, întru-tot-Sfinte și De-Viață-Făcătorule și Ziditorule Duh, Cela ce ești întru aceeași cinste cu Stăpânirea Tatălui și a Fiului, Care au această egalitate și dumnezeire și unitate de socotință în Trei Fețe. Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit și te dorește ticălosul meu suflet! Vino, Cel ce Te-ai făcut Însuți dorința întru mine și m-ai făcut a Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea neîncetată și desfătarea și slava mea, viața mea, mângâierea sufletului meu.
Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare. Dumnezeule cel peste Toate, fă-Te mie Însuți toate întru toate, hrană negrăită și cu totul nemistuită, care de-a pururea se revarsă în buzele sufletului meu și curge în izvorul inimii mele; îmbrăcămintea care strălucește și cu totul arde pe draci. Curăția care mă spală pe mine prin nestricăcioase și sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruiește celor la care vine. Fă-Te mie, Doamne, lumină neîncetată; și soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine. Cela ce nu Te întorci de la nimenea din toți. Ca să nu ne acoperim de întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către noi. Depărtează de la mine, Doamne, toată înălțarea cea pierzătoare și-mi dă mie, Doamne, întreaga înțelepțire a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată auzirile mele bine supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri. Înțelepțește și întărește inima mea întru împreună pătimire, întru milostivire, întru dragoste, întru smerită cugetare, în sinea mea și către toți, întru întoarcere dinspre lenevia și trândăvia dracilor, în care ca în niște dulceți m-am desfătat. Dă-mi mie deslușire în gânduri, ca să aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi a cunoaște uneltirile diavolului și pe acestea împreună cu el a le lepăda; și cu totul a-mi tăia voia mea și a atârna cele ale mele de purtarea Ta de grijă și de la aceasta a nădăjdui folosul. Căci la Tine este viața mea, mântuirea mea. Și pe Tine Te binecuvântez și Te slăvesc și Ție mă închin, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Purcezător și Celui de o veșnicie cu Tine și de o ființă cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Amin !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|