Inteleg ce simti.Am trecut si eu(ca multi alti oameni) prin asa ceva.Si am inteles pana la urma ca atunci cand ne agatam cu disperare de prezenta cuiva din viata noastra, nu e dragoste sau prietenie, ci mai degraba o fuga de noi insine.Si am mai inteles ca daca nu reusim sa depasim acele lipsuri interioare prin propria noastra munca, si doar cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom invarti pana la sfarsitul vietii in acel cerc vicios al suferintei.Poate te ajuta daca ai citi despre codependenta afectiva.
Ce fac atunci cand nu mai gasesc sens?Constientizez ca m-am tradat pe mine insami si m-am departat de credinta .Si caut sa ma corectez.
Last edited by alex190; 08.06.2015 at 22:27:39.
|