Sunt disperat si terminat psihic!

[fabian8]

Am ajuns pe acest forum din motive disperate. Trec de 3 ani....aproape 4 prin momente foarte grele, care acum ori le vad eu prea mari ori...nu mai inteleg. Mentionez faptul ca desii as putea spune ca nu mi-a fost usor de mic....si ca incerc sa imi fac viata de la 14 ani, sa lucrez si sa realizez ceva pentru mine, dar in ultimi 4 ani pe cand reusisem sa cladesc cat de cat ceva in viata mea, caramida peste caramida..lucrurile s-au intors, mama sa imbolnavit de cancer, si a murit la 53 de ani, bunica cu 2 luni inainte, dupa care tata de accident cerebral.... desi urcasem incetu cu incetul pe o scala sociala...cu joburi tot mai bune, si financiar reusisem sa ajung cat de cat la un nivel pe care mi-l dorisem, iata ca lucrurile s-au intors...pe langa pierderea familiei, in afara de fratele meu pe care il mai am, si il iubesc enorm, desi are si el cateva probleme, fata cu care am stat 6 ani impreuna a decis sa isi vada de viata, eu fara sa pot schimba ceva, mai mult, am ajuns sa iau credite, acuma sunt in datorii incat nu imi vad capul....si am ajuns sa fac lucruri disperate ca sa le pot platii, e urat prin ce trec, am ajuns intr-un an de zile din italia, slovenia belgia, romania in mai multe orase, nu imi gasesc locul, datoriile pe cat incerc sa le platesc se fac tot mai mari, iau din stanga sa dau in dreapta , si tot asa. NU MAI REZIST!!!! .....nu mai dorm cu noptile, sunt sunat intr-una, traiesc cu o frica continua, cu un ecou urat in spatele meu. Ma rog zilnic...probabil nu deajuns (nu stiu), dar sunt constient ca pentru mine credinta a fost un lucru important de mic. Dar nu mai stiu ce sa fac, nu am ganduri rele (momentan), dar simt ca cedez psihic, simt nevoia de evadare , vreau sa uit de tot, vreau sa se termine. Sunt un om bun, si de fel ajut pe oricine imi sta in cale, dar in schimb...imi merge tot rau si rau si rau. Am pierdut casa parinteasca, din cauza faptului ca nici documentele nu au fost facute la timp, nu m-am ales cu nimic ....am pierdut, parinti , bunici , prietena a ales sa mearga pe drumul ei....datoriile ma seaca, imi dau si sufletul sa le platesc, vreau o viata normala, nu vreau lux, dar nu mai pot trai in stres si teroare. nu stiu ce sa mai fac si cum sa pot schimba ceva. Simt ca sunt incoltit din toate punctele de vedere, legat de maini si de picioare incat nu pot face nimic...si ar mai fii multe de explicat dar..... si asa sunt destule.