Barbatul si femeia, in crestinism

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alex190

O mica nelamurire: de ce o femeie care nu are un singur barbat e privita ca "prostituata"?Prin prostitutie se intelege ca poate dispune de ea oricine vrea, contra unei sume de bani.Sunt femei care se smintesc si care de-a lungul vietii gresesc din punctul asta de vedere, dar asta sunt ele, prostituate?Poate "desfranate"?

Aveti dreptate: intre "prostituata" si "desfranata" e diferenta de motivatie: cupiditatea intr-un caz, luxura in celalalt. Diferite traduceri ale Bibliei folosesc, aproape la paritate, fie unul, fie celalalt dintre termeni, ori altii cu aceeasi semnificatie (in cap 17 din Revelatie apare, in functie de traducere, "prostituata cea mare", "desfranata", "stricata", "curva"). In Vulgata Sf Ieronim se foloseste "meretrix", termen tradus, in mod uzual, prin "curva". In Roma antica, prin "meretrix" se intelege o curva inregistrata ("cu condicuta"), aceea care statea, de regula, in lupanar. Prin "prostituta" se intelege o curva neinregistrata, care se expune spre a fi vazuta si care merge la client (Prostituata inseamna, literal, "care sta in fata"). Primul termen e folosit pentru curva legala, pe cand cel de al doilea pentru curva ilegala, care "face trotuarul".

Doar ca aceste subtilitati lingvistico-istorice nu au prea mare importanta, rezultatul fiind acelasi, de aceea traducatorii folosesc cand unul, cand altul dintre termeni.

Desi, un om poate "desfrana" foarte mult, chiar si in cazul casniciei, cu un singur sot/sotie, de-a lungul vietii.

.

Iarasi, "desfrana" in sens de dezinhibitie, dar nu de adulter. Desfranarea cu sotul/sotia, chiar daca poate fi un pacat grav, nu este un pacat "contra sextum", contra poruncii "sa nu faci adulter".

Desigur, in analogia cu "meretrix", cu prostituata/curva/desfranata/stricata cea mare, autorul biblic vede un sens spiritual. E vorba de Roma pagana, de "Babilon", de "cetatea oamenilor", unde nu numai ca functiona politeismul, dar, in plus fata de orice regiune a lumii care decazuse, ajungand la politeism, se adoptau zeii popoarelor cucerite ca si cand ar fi fost zei romani. Astfel, Roma avea peste 400 de temple inchinate zeilor diverselor popoare ale lumii. Mergeai pe strada si gaseai la rascruce un templu inchinat unui zeu importat ieri, intocmai cum ai gasi o vespasiana in care puteai intra. O babilonie spirituala, in care oricare idol era inscris in condicuta Cezarului si primea drept de cetate, in afara de adevaratul Dumnezeu, ai carui adoratori au fost persecutati de coarnele celor zece care imparateau pamantul.