Citat:
În prealabil postat de GMihai
Ei, vezi, aici doream să ajung. Întrebarea este dacă pentru tine (voi) chestiunea existenței vieții pe Marte se pune la același nivel cognitiv cu dogmele Bisericii.
Pentru că, dacă da, atunci devine irelevant să discutăm despre descoperiri științifice. Odată ce viața pe Marte nu există pentru că tu nu crezi, la fel cum nu crezi în Purgatoriu, nicio descoperire științifică nu te va putea convinge. Vezi cazul lui Emilian care e ferm convins că nu au existat dinozauri.
|
Ei abia presupun ca au gasit urme de apa si tu te gandesti deja la dinozauri pe Marte. N-a descoperit nimeni viata pe Marte, nici macar teoretic. Si nici nu va descoperi cineva vreodata nu pentru ca asa credem, ci pentru ca nu exista. Viata pe Marte si pe altundeva e ideea evolutionista a supei primordiale si a paramecilor care au devenit dinozauri in timp. Dar nici pe Pamant nimeni n-a gasit vreo dovada a existentei evolutionismului, doar in imaginatia celor ce cred cu ardoare in el. E ca o secta, toti cred orbeste in ceva ce nu doar ca nu are nicio dovada, dar stiinta (nu "stiinta" ce incearca sa fabrice dovezi ale evolutionismului) contrazice aceasta teorie. Mai mult, e o o teorie absurda si fara logica, nici macar filozofic nu se poate intelege ca ceva simplu sa devina complex. E ca si cum un surub ar deveni in timp o masina, spunem ca a evoluat. De fapt la baza e o falsa filosofie iluminista, a progresului. Si in filosofia asta aiuristica omul progreseaza, societatea progreseaza si, in final, chiar si lucrurile progreseaza. Astfel un surub poate deveni masina fara nicio interventie, doar sa treaca ceva timp. Numai ca noi credem in crestinism, nu in filozofiii atee. E o intelegere diferita a verbului "a crede", care poate insemna indoiala sau convingere.