Iubiti frati si surori, sau fii si fiice ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

Preotii sunt cu noi si frati dar si parinti duhovnicesti; probabil ca cei mai tineri preoti se adreseaza cu "frati si surori"intr-o biserica in care predomina batranetul iar preotii mai varstnici cu "fii si fiice",chiar ca ar fi ilar ca intr-o biserica in care majoritatea enoriasilor bat 80+ sa vina un preot tinerel si sa-i ia cu"fii si fiice"!

Mi se pare clar ca "parinte" si "fiu/fiica" se refera nu la legatura biologica, ci la cea spirituala. Pe urma, preoti tineri au fost mereu, ca si enoriasi mai varstnici, nu am cunostinta ca piramida varstelor sa se fi modificat nici la cler, nici la credinciosi.

În prealabil postat de GMihai

Ori, dacă eu mă adresez preotului cu "părinte", logic este chiar şi numai din punct de vedere lingvistic ca el să mi se adreseze cu "fiule".

Aici, (ca si in altele) se poate sa avem o aliniere a Bisericii la practica lumeasca. Cand scriu sefului Ordinului Medicilor (echivalentul Baroului Avocatilor) ma adresez cu "Monsieur le Président". Cand imi raspunde, incepe cu "Cher confrere". Cand imi termin memoriul, ii scriu ceva gen "Respectueusement votre", pe cand el, cand termina, zice "cordialement votre". Pe de alta parte, daca o societate profesionala este, teoretic, o societate a egalilor, sefii de Ordin sau de Barou fiind, in principiu, expresie a vointei membrilor societatii din al caror vot isi trag legitimitatea, alta e realitatea din Biserica, societate care nu este democratica, unde toata darea cea buna de sus este. Presedintele Ordinului Medicilor nu este "Presedinte in veac" si nu este (teoretic) pastorul meu.

Una peste alta, daca i-as raspunde preotului cu "fratioare" s-ar mira teribil, dar nu ar avea consecinte vizibile. Dar, daca i-as raspunde Presedintelui Ordinului "Bey, frati-miu!" se cheama ca mi-as taia craca de sub picioare. Cum sa spun ? E chestie de forma, dar in fond e cam tot ca in Ancien Régime: nobilului ii sade bine sa peroreze despre cat de nobili sunt taranii, dar Doamne fereste sa se apuce mujicii de la munca de jos sa dea de inteles ca nobilii sunt niste tarani.

Asta imi aduce aminte de un banc genial de pe vremea lui Ceausescu. Itic se duce la rabin si il intreaba:
-Rabbi, multe am inteles eu citind "Scanteia", dar un singur lucru nu am inteles!
-Care lucru, mai Itic ?
-Uite rabbi, citesc mai peste tot despre critica de sus in jos si despre critica de jos in sus, dar nu pricep: ce sa fie asta ?
-Fii atent, mai Itic. Eu ma duc sus, la balcon si, cand te chem, iesi si tu aici, pe terasa.

Zis si facut. Se urca rabinul le etaj, iese pe balcon, fluiera, iese si Itic pe terasa.
-Itic, uita-te la mine!
-Da, rabbi! zice Itit intorcandu-se cu fata in sus.
Si rabinul ii trage lui Itic o flegma drept intre ochi.
-Vezi, Itic ? Asta a fost critica de sus in jos. Acuma arunca-mi si tu, mie, un scuipat!