Adevarul despre mineriade

[Florinvs]

Deschis acest topic, pentru a prezenta, pe baza de date si fapte concrete, acele evenimente dramatice de atunci din Romania.

-Prima mineriada

La începutul anului 1990, este numit in functia de ministrul de interne Mihai Chitac. Dincolo de orice posibile merite ale acestuia in functia de comandant al trupelor chimice a MAPn, era un om total nepotrivit pentru functia de ministru de interne, fiind un om slab, sovaelnic, care nu a stiut sa imprime fermitate in actiunea politiei.

Cred ca va amintiti de primele luni ale anului 1990, când politistii erau timorati, speriati, actionau cu ezitare, multi din ei fiind atunci jigniti sau chiar agresati de diversi indivizi certati cu legea.

Prin decret CFSN s-a permis reinfiintarea partidelor zise istorice- PNL, PNT si PSD, asadar acuzatia ca Ion Iliescu nu a vrut pluripardidism nu sta in picioare.

Apoi Ion Iliescu a facut o declaratie- pe care nu am inteles-o nici pana in ziua de azi- anume ca el si FSN-ul nu vor participa la alegeri, desi era evident (si avea tot dreptul- si legal si moral) sa o faca, ca atat el cat si FSN-ul vor participa in alegeri.

Iar despre prima mineriada- cea din ianuarie 1990- va prezint un articol scris in Jurnalul National, care cred ca reda cel mai bine ce s-a intamplat atunci.

În 28-29 ianuarie 1990, Bucureştiul a fost scena unor teribile întâmplări. Nebăgat în seamă până la 22 decembrie, televizorul devenise între timp un fel de membru cu drepturi depline în fiecare familie. Dar "poporul" nu s-a mai mulţumit să fie doar spectator la facerea deciziei politice prezentată ceasuri întregi pe micul ecran. Hotărârea liderilor FSN de a participa la alegeri şi reacţia Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Social Democrat a încins spiritele şi a coborât mulţimile în stradă.


La 23 ianuarie, Frontul Salvării Naţionale şi-a anunţat intenţia de a se transforma în partid politic şi de a participa la viitoarele alegeri. În cursul lunii ianuarie, deţinătorii puterii şi partidele apărute între timp se întâlniseră în câteva rânduri. S-a discutat cum ar fi mai bine să fie conduse afacerile curente ale statului până la desemnarea unei puteri legitimate de votul popular: să conducă în continuare Frontul sau să-şi trimită şi partidele nou-apărute reprezentanţi, şi dacă da, câţi, cum să se cheme structura de conducere, ce atribuţii să aibă şi altele asemenea. În cursul negocierilor, liderii partidelor numite istorice au înţeles că Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale nu intenţionează să participe la alegeri şi s-au declarat surprinşi de anunţul că Frontul va participa la alegeri. Anunţul a stârnit reacţia PNŢCD, PNL şi PSD. A doua zi, cele trei partide au emis un comunicat, criticând decizia. FSN reprezintă o formulă de tranziţie, menită să conducă ţara doar până la alegeri, au spus Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi Sergiu Cunescu. Nu poţi fi şi jucător, şi arbitru, adică şi să participi la alegeri, să le şi organizezi, s-a mai spus. Frontul trebuie să renunţe la monopolul puterii şi să accepte crearea unei structuri în care să intre toate partidele.


TRĂDARE, TRĂDARE, DE TREI ORI TRĂDARE!

A fost o confuzie, a declarat Ion Iliescu şi atunci, şi mai târziu. Joi, 25 ianuarie, Iliescu a mers la Televiziune şi s-a adresat poporului. "Niciodată, conducerea FSN nu a afirmat că nu va participa la alegeri, a spus Ion Iliescu în discursul televizat, reluat şi de presa scrisă. Am întârziat să dezbatem în Consiliu această problemă, întrucât nu problemele campaniei electorale ne-au preocupat în această perioadă, ci probleme mult mai presante ale vieţii noastre economice şi sociale." "Am aşteptat la 24, 25, 26 ianuarie, a povestit Corneliu Coposu în dialogul cu Vartan Arachelian, trei zile la rând, ca reprezentanţii puterii politice să apară la televizor şi să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri. Nu s-a respectat acest angajament. Am urgentat prin repetate chemări telefonice. Cea din urmă, chiar din 26, cu avertismentul că, dacă nu se vor pune în practică şi nu se va executa angajamentul care trebuie luat, noi vom reclama, printr-o manifesaţie de stradă, îndeplinirea acestui angajament. Întrucât nu s-a respectat promisiunea, am anunţat într-un mod absolut regulamentar, prin Primărie şi prin organele de Poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie în ziua de duminică, 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat." Scopul mitingului PNŢCD, a mai spus Corneliu Coposu, era "să forţăm abandonul monopolului puterilor politice care era deţinut de guvernanţii provizorii."


DUMINICĂ, MITING DE DIMINEAŢĂ PÂNĂ ÎN CRUCEA NOPŢII

Discuţiile dintre liderii politici ai momentului s-au revărsat rapid în stradă. Televiziunea le transmitea în direct. Avid de informaţie, după o lungă perioadă în care nu fusese interesată câtuşi de puţin de politica făcută doar de Ceauşescu, "poporul" stătea de dimineaţa până seara cu ochii lipiţi de televizor. Brusc, apatia a fost înlocuită de patimi şi emoţie. Nu-l dărâmase ea, mulţimea, pe însuşi Ceauşescu? De ce n-ar participa şi pe mai departe la facerea şi desfacerea trebilor politice? În acele zile, tot românul se simţea chemat să participe, să spună, să ia atitudine, să se facă auzit şi să fie parte la marile decizii. Duminică, 28 ianuarie, şi a doua zi, un amestec pestriţ de muncitori, gospodine şi intelectuali, pensionari respectabili şi elevi de liceu fugiţi de-acasă s-a revărsat pe străzi. Duminică la prânz, susţinătorii ţărăniştilor s-au adunat la Universitate şi în faţa sediului Partidului din Bulevardul Republicii nr. 34. În Strada Banu Manta din apropiere de Piaţa Victoriei s-au adunat simpatizanţii Frontului, în frunte cu Dan Iosif. Cum, necum, prin zvonuri circulând de la om la om alimentând suspiciunile reciproce, cele două mulţimi s-au pus în mişcare şi s-au întâlnit în Piaţa Victoriei. După prânz, Ion Iliescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Liviu Petrina, Sergiu Cunescu, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu s-au întâlnit pentru noi discuţii. PNŢCD, PNL şi PSD solicitaseră o audienţă. În acest timp, mulţimea aştepta şi scanda, iar televiziunea transmitea evenimentele. În cursul după-amiezii au mai sosit şi alţii. Cineva a spart geamurile intrării dinspre stânga a Palatului Victoria. Către ora 18:00, liderii au ieşit să vorbească mulţimii. Corneliu Coposu a cerut simpatizanţilor PNŢ să se retragă în linişte.
"CINE E CU FRONTUL SĂ COBOARE LA «ŞTEFAN CEL MARE»!"
A doua zi, luni, 29 ianuarie, susţinătorilor bucureşteni ai Frontului li s-au adăugat oameni veniţi din Iaşi, Fălticeni, Constanţa, Medgidia, Năvodari, Călăraşi, Piteşti, Ploieşti, Giurgiu, Alba, Făgăraş, Braşov, Maramureş, Bacău. Cine-i chemase?!


"Părerea mea este că aceşti domni care până acum au trăit la Paris sau în alte locuri, fără să cunoască ce am îndurat noi, simplifică lucrurile, spunea Nicu Mladin, un muncitor din Brăila, ajuns la Bucureşti, reporterului trimis de ziarul Tineretul liber. Cred oare, dânşii, că dacă noi am urât ceauşismul şi l-am răsturnat, vrem acum imediat să privatizăm întreprinderile şi să rămânem la cheremul unor investitori străini? Nu vrem să ne vindem ţara, nu vrem să muncim la patroni. Pentru asta suntem alături de Frontul Salvării Naţionale!" "Aseară am văzut la televizor imagini din această piaţă, se confesa unui ziarist de la Adevărul şi Marian Gârziu, elev la Liceul Industrail nr. 9 * Constanţa. Împreună cu alţi peste 200 de colegi ne-am urcat în tren şi a venit aici. Nu vrem să se mai întâmple ce s-a întâmplat, cerându-i-se domnului Iliescu să demisioneze. Noi nu ne-am vândut ţara. Părinţii ne-au învăţat că EA nu are preţ, că nimeni n-are dreptul s-o scoată la mezat." Provincialii s-au amestecat rapid cu bucureştenii. S-au întâlnit în mai multe puncte din Bucureşti: la Televiziune, în faţa sediului PNŢ din Bulevardul Republicii şi al PNL de pe Magheru. "Cine e cu Frontul să coboare la Ştefan cel Mare", li s-a anunţat călătorilor cu metroul.