Scrisoarea unui copil :

[Mosh-Neagu]

Legat de halloween, pe mine nu ideea de sarbatoare ma pune pe ganduri, ci semnificatia ei. Copiii nu au cum sa inteleaga, fiindca vor face intotdeuna ceea ce le place, nu neaparat ce este si ziditor. Parintii si in general societatea matura ar trebui sa selecteze pentru ei, nicidecum ei insisi. Aparent, ce-i rau daca se costumeaza in vrajitoare, vampiri si dracusori? Ce-i rau daca isi pun cornite „simpatice” codite sau masti intruchipand pe diavol sau Moartea? E amuzant, nu-i asa? Se distreaza si ei? In realitate, suntem cu totii victime ale acelorasi compromisuri care vin de... niciunde. Intotdeuna ii vom considera prosti, fanatici, habotnici, fixisti si tampiti pe cei ce au alte pareri decat noi, si suntem pe deplin incredintati ca NOI STIM despre ce vorbim... Iar cand stim, devenim extrem de transanti, si jignitori cu cei ce au alte pareri. Dar stim cu adevarat? Daca ii intrebam pe nenorocitii care isi pun exploziv in jurul lor si se „pulverizeaza” in mijlocul multimii, ei cred ca stiu despre ce vorbesc. Daca ii intrebam pe homosexuali despre cum vad ei lucrurile intr-o anumita problema, ei cred ca STIU, iar ceilalti nu sunt deschisi la nou. Daca ii intrebam pe simpatizantii unor lideri despre liderii din opozitie, ei cred ca STIU. La fel cu microbistii, la fel cu gruparile pro sau contra caini, pisici, ursi, muste sau rame... Fiecare are in minte o „platforma” in care crede si astfel e incredintat ca STIE! Si totusi suntem victime ale aceleeasi slabiciuni: VANITATEA: „N-am cum sa nu am dreptate!”.
Am fost inzestrati cu ratiune si buna discernere, astfel incat putem deosebi binele de rau, dar si anticipa directia deciziilor noastre. Nimeni nu se opune sarbatorii de halloween din egoism pentru copii. Nu pot sa cred ca egoismul sta la baza impotrivirii. Adevarata problema este ca noi, cei maturi, suntem atat de naivi incat nu intelegem ca ingaduim cu buna stiinta raului sa-si faca culcus in sufletele inocente ale copiilor. Incet-incet, copilul consimte relationarea inconstienta cu raul si nu gaseste in asta o greseala, desi isi semneaza sentinta sub ochii nostri fascinati de entuziasmul lor. Am locuit multi ani in Londra si am avut timp sa selectez (asta nu inseamna ca STIU). Copiii erau naivi si nevinovati. Dar grupurile de tineri, care mergeau spre cluburi si discoteci, te infiorau si nu puteai sa nu te intrebi: „Omule, incotro?” Si-atunci fara sa vreau a venit si raspunsul: asa au ramas bisericile lor goale, sau transformate in baruri, cluburi de noapte (unele chiar pentru homosexuali), sau scoli de yoga. Asa au ajuns musulmanii sa-i domine religios, pentru ca acei copii nevinovati de altadata, s-au indepartat pe nesimtite de Dumnezeu si l-au acceptat pe diavol sub mangaierea parintilor pe crestet! Aceasta este directia. Iar cine n-o percepe ca perspectiva, este orb si surd, desi el chiar crede ca vede si aude mai bine decat altii.
Nu de primitivism si fanatism e vorba, ci de viitorul copiilor nostri care incet-incet, transforma anormalul in normal, iar consecintele n-au cum sa nu apara. Nu tot ce ne distreaza, este si de folos. Suntem egoisti, daca nu ne pasa sau nu constientizam ce se va intampla cu ei. Noi ne facem vinovati, prin atitudinea noastra de astazi, de abaterile lor viitoare de peste zeci de ani. Si vom plati mai mult decat ei. „Sminteala vine, ca trebuie sa vina, dar vai de sufletul celuia prin care vine sminteala. Mai bine i-ar fi fost lui sa nu se fi nascut!” Vom da socoteala pentru multe "ingaduinte" sau vorbe „nevinovate”...