Ipocrizie,refugiu și limitare....

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Seraphim7

Ai face bine sa mergi la niște ședințe in "știința sufletului",poate ai scapa de frustrările si refularile care te chinuie in halul ăsta.Întră înăuntrul tău si cercetează-l,lasă tratatele de teologie ca,nu te ajută cu nimic.Caută un om care sa răspundă sufletului tău,nu căuta oameni care să îți răspundă întrebărilor.Tumultul sufletesc nu poate lasa rațiunea să vadă limpede,chiar dacă e plina de ortodoxie.Sufletul nu are nevoie de religie,el are nevoie de dragoste.Atunci vei vedea clar și scopul,atunci vei găsi si pacea.Dar ai libertate și asta îți conferă puterea de a alege.

Pe tine nu te chinuie erezia oamenilor? Păcatele lor? Patimile lor... Nu?
Necredinţa? Poate... Nu?
Pentru acestea toate e venit Hristos.
L-a chinuit atât de tare, că a venit să ne ridice din întunericul ăsta în care de bună voie ne aruncăm.
Nu te chinuie ecumenismul "unităţii" şi alte nebunii? Nu te chinuie ateismul, evoluţionismul, păgânismul, materialismul, sincretismul, secularismul?
Nu?
Îmi spui să las tratatele de teologie, că nu mă ajută la nimic?
Pardon?
Bine că nu-mi spui să las Noul Testament, că nu mă ajută la nimic, este?
Înapoia mea, satană !
Sufletului meu răspunde în primul rând Domnul, prin Noul Testament, apoi prin Sfinţi, apoi prin părintele duhovnic. Îmi este mai mult decât am nevoie, mai mult decât suficient pentru vindecare şi mântuire.
Nu raţiunea trebuie să vadă limpede, ci sufletul, prin credinţă, dragoste, nădejde, virtuţi, curăţie, luminare, îndumnezeire.
Nu raţiunea.
Că raţional nu poţi explica cum o femeie a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt Domnul, rămânând în feciorie, înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere.
Raţional nu poţi explica mântuirea, nici existenţa lui Dumnezeu.
Nu poţi nici confirma, nici nega existenţa lui Dumnezeu.
Cum nu poţi explica viaţa, moartea, ce se întâmplă după ce murim, nici sufletul, sau existenţa stărilor şi energiilor nevăzute, care se manifestă fizic, nici mecanismele gândirii şi memoriei şi ale creierului uman.
Nici de ce visăm, nici din ce e făcut Universul, materie, nematerie, găuri negre, materie neagră, nici gravitaţia, magnetismul, mişcarea plăcilor tectonice, somnul.
Şi pur şi simplu, nu ştim de ce căscăm.
Iar Ortodoxia, nu este religie, fiindcă este o denumire politică. Ortodoxia este Biserica. Biserica lui Hristos. Biserica Sfinţilor.
Iar dragostea nu înseamnă îngăduinţa păcatului şi încălcării poruncilor Domnului, care ne mântuie.
Aia nu-i dragoste.
E poftă carnală. E consumism. E autodistrugere. Sinucidere.
Că nu de prost, şi nu pentru răul nostru, a dat Dumnezeu poruncile Sale, dătătoare de viaţă.
Pricepi?
Îmi văd clar scopul şi pacea. Anume de a avea o viaţă în Hristos. Cât mai autentic. Să trăiesc în şi pentru Sfânta Treime. Să mă mântuiesc.
Şi dacă se poate, să mântuiesc pe cât mai mulţi în jurul meu.
Asta este adevărata libertate.
În Hristos.
Numai în Hristos !
Ţine minte.
Şi crede dacă vrei.

În prealabil postat de flying

Avand in vedere ca lucrarea asupra propriului suflet e o actiune dureroasa si de durata si nereusind schimbarea proprie ,majoritatea se focalizeaza pe schimbarea altora, actiune aparent mai placuta caci nu te mai uiti la mizeria propriului suflet ci te faci profesor inchipuit pentru altii.Nu te mai uiti la uratenia proprie care te deprima ,ci te uiti la uratenia altora si ii inveti sa faca ceea ce tu insuti n-ai reusit cu tine insuti...sperand sa reusesti cu altii(!?!).Schimbarea altora este intotdeauna o inselare.Daca vrei sa schimbi pe cineva,tu esti singurul de care trebuie sa te ocupi.Tocmai de aceea un astfel de forum ,poate ,paradoxal,sa mareasca impatimirea si decaderea unei persoane,desi teoretic se vorbesc despre lucruri "duhovnicesti".

Prin ce ai scris aici, fiindcă crezi cu adevărat că asta-i singura măsură, ai distrus lucrarea lui Hristos, a Apostolilor, a Sfinţilor Părinţi, a Sfinţilor Mucenici, a tuturor celor care au trecut de măsura asta.
Ei bine, nu-i asta singura măsură.
Ai minţit, poate fără să vrei şi ai creat o stare demonică. E egoismului, a propriei persoane.
Da ! Există vindecare. Da, ce ai spus tu, este prima treaptă. Dar nu poţi rămâne acolo.
Dacă eşti vindecat, dacă nu mai trăieşti decât pentru Hristos şi pentru mântuire, atunci măcar eşti curăţit. Dacă nu mai doreşti nimic din cele materiale, eşti despătimit.
Apoi foarte uşor, devii luminat. Să vezi lumina necreată.
Astea nu sunt basme. Sunt realităţi.
Odată ce ai văzut prin Lumina Necreată, foarte uşor primeşti harul, ştii cum să-l obţii, ştii cum să-l pierzi mai rar, ştii cum să te îmbolnăveşti mai rar, când te îmbolnăveşti te vindeci foarte repede şi vestea cea mai bună, că acestea toate poţi să le dăruieşti.
Şi asta-i şi misiunea pentru care ţi-au fost date toate acestea.
Ca să le dăruieşti. Tot ce ai primit.
Aşa te sfinţeşti.
Aşa reuşeşti nu numai să stai tu vindecat, dar să înveţi şi pe alţii să stea vindecaţi.
Măsura dată de tine, dacă te opreşti la ea, ajungi în deznădejde.
Că niciodată nu să-ţi vezi talanţii de înmulţit.
Niciodată nu o să primeşti pe Cel care bate la inima ta.
Trebuie să-L primeşti. Şi chiar dacă îl dai afară şi te murdăreşti iar, El iar vine să bată la inima ta. Şi trebuie să-L primeşti din nou.

Of, nădăjduiesc să nu fiu înţeles greşit.

Noi, ai lui Hristos, din Biserică, trebuie să înmulţim Biserica. Ori asta nu se poate decât dacă ne dăruim unii altora. Dacă Îl dăruim pe Hristos, unii altora, prin învăţăturile Bisericii, întro măsură cât mai bună a noastră.
Unii poate şi-au înmulţit talantul cu 10%, sau 12 sau 21 sau 58%, sau cât o fi, este cu un singur scop, pentru Hristos, adică pentru ceilalţi, că Domnul n-a venit ca să i se slujească, ci El să slujească.
Şi a dăruit tot ce a primit de la Tatăl.

Doamne miluieşte...

În prealabil postat de CristianR

Și, ce-i mai rău, vrem să-i tratăm fără ca ei să ne ceară asta. Spre deosebire de Hristos, care îi vindeca pe cei care Îl rugau în acest sens.

Nimic nu-i obligatoriu.
Dacă vrei, primeşti vindecarea, dacă nu, nu.
Dar măcar, avem datoria să spunem celor bolnavi ai omenirii, că sunt bolnavi. În măsura în care noi ne-am vindecat.
Şi să le oferim şi măsura vindecării noastre.
Iar ei dacă vor o vor primi, dacă nu, nu.
Hristos n-a obligat, Biserica nu obligă. Dar misiunea ei, prin El, este pentru omenire.

P.S.:

Ecumeniştii ştiu că nu pot câştiga dogmatic.
Sunt conştienţi că n-au nicio şansă în faţa Duhului Sfânt Domnul, a celor 9 Sfinte Sinoade şi a Sfintelor Canoane care există deja.
Şi-atunci caută să găsească noi căi.
Nu fac Sinoade Dogmatice, de vindecare, ci Sinoade misionare, unde-li arogă drepturi, peste Sinoadele de vindecare.
Apoi se pot aduna, mai târziu, în numele "unităţii" şi-al "dragostei" să se unească toţi... la ce? La mamona, la paharul dracilor.
Biserica este deja unită.
Cine vrea unire să se unească cu Biserica.
Biserica are deja dragoste.
A avut dintotdeauna.
Nu a existat niciodată, o singură secundă, ca Biserica să nu aibe dragoste. Dar ce nu are Biserica şi nu primeşte, este erezia.
Că aia înseamnă moarte...
Deci cine ne iubeşte, va veni la noi, la Hristos.
Cine iubeşte, cu adevărat, va dori vindecarea.
Şi va veni la Hristos.
Fiindcă Hristos, doar aici este. În Biserică.
Biserica cea fără erezie.
Mântuirea doar aici a fost, este şi va fi !

Dar de aici şi până la a te încăpăţina în asemenea hal, încât să nu accepţi că eşti bolnav, să nu accepţi că eşti eretic, să nu vrei cu îndârjire să laşi ereziile din romano-catolicism, e cal lungă.
Să vrei cu din-adins să fi acceptat ca şi creştin cu ereziile pe care tu chiar le crezi bune şi mântuitoare, încă crezi că eşti pe drumul spre mântuire, asta-i o mai gravă îmbolnăvire, la cote cum nu s-a mai văzut vreodată.

Un păcat împotriva Duhului Sfânt, este ispitirea lui Dumnezeu.
Să păcătuieşti în asemenea hal, că spui, lasă că Dumnezeu mă iartă şi dacă fac asta sau asta.
Ca eretic, spui, lasă că ajung eu cumva în Rai, şi dacă cred în primat, infilibilitate, purgatoriu, azimă, Maria imaculata, indulgenţe şi alte nebunii.

Şi când Biserica strigă, te faci că plouă. Ba spui: lasă, bagă-mă-n Rai, aşa murdar cum sunt, este un loc acolo şi pentru mine...

Hai să stăm strâmb şi să gândim drept. Că corpul trece, dar veşnicia nu.

Nimic necurat nu intră la nunta Mirelui Ceresc, dacă nu are hainele pregătite de nuntă.
Care sunt hainele?
Credinţa fără erezie. Cum comorile nu sunt astea, ci cele adunate în ceruri...
Vorbesc din Noul Testament, nu din mintea mea.

Măi oamenilor, nici voi în Biserică, nu aveţi credinţă şi vă îndoiţi şi slăbiţi nu numai voi, dar şi pe alţii...

Pe mulţi... Doamne...