Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Îngăduie-ți suflete, măcar acum, să te lași biruit de sete - de sete de Lumină .
Să nu uiți, suflete, că în vreme de post e voie și nevoie, totuși, și de îndulcire: ai Rugăciunea pentru asta. De-ai ști cât e de dulce... De poți, adăugă-i și puțină smerită Pocăință .
Amintește-ți, suflete, și de Speranță, de Adevăr și Puritate, ca să poți privi în oglindă fără teama că ea ar putea arăta la un moment dat un alt chip, înstrăinat de tine.
Adu-ți aminte, suflete, și de Răbdare. Cu ea să stai la sfat, să zăbovești și iar să zăbovești...
Iertarea -ți fie, suflete, mai mult decât oricând aproape! Caut-o bine prin toate ungherele, cu siguranță vei reuși să o întrezărești. Să cauți în și prin ea puterea de a-ți iubi aproapele. Și, dacă poți, încearcă să te ierți pe tine, pentru toate ce au fost și pentru toate câte stau a prinde formă. Și pentru ca încercarea-ți să nu rămână o simplă și amăgitoare mască, amintește-ți să și uiți ce a trebuit să ierți. Abia atunci va fi întreagă.

Acceptaţi, Cristiboss, că avem o filosofie diferită şi practici foarte diferite privind "iubirea aproapelui".
Îngăduiţi să am propria mea modalitate de a-mi iubi aproapele, dacă nu vă cer prea mult.
Şi imaginaţi-vă, dacă aveţi vreme, că s-ar putea să îmi iubesc şi eu aproapele, măcar o miime din cât performaţi dvs.
Cât despre rugăciune şi dulceaţa ei... Lăsaţi povestea asta pe altădată, vă rog! Altminteri pierdem vremea împreună. Vremea de rugăciune, vreau să zic!