Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Un alt colind spune: „Din răsărit vin magi cu bucurie, cu dar de smirnă, aur şi tămâie!”

Colindele reamintesc adevărul că Mântuitorul Iisus Hristos este cinstit de cei trei magi sau crai de la Răsărit, de oameni înțelepți de alt neam decât poporul evreu, veniți de la mari depărtări, pentru că Dumnezeu voia să dea o lecție lui Irod, regele Iudeii, al patriei în care S-a născut Pruncul Iisus. Regele Irod căuta să-L omoare pe Pruncul Iisus, însă alți regi, de neam străin, I-au adus daruri Pruncului Iisus. Prin această lucrare tainică, neașteptată, Sfânta Evanghelie a Naşterii Domnului ne arată că Dumnezeu dorește să facă din oameni îndepărtați, oameni apropiați, să cheme şi alte popoare la mântuire, alături de poporul ales. Din străini Dumnezeu face prieteni şi închinători ai lui Iisus, din pelerini veniți de departe Dumnezeu face mărturisitori apropiați ai dumnezeirii Pruncului Iisus şi ai împărăției Sale veșnice.

Darurile aduse de magi au şi ele înțelesuri profunde. Aurul este simbol al demnității împărătești a Pruncului Iisus. Tămâia Îl arată că Pruncul Iisus va fi Mare Preot Care aduce jertfă lui Dumnezeu, fiind El Însuși jertfă şi jertfitor, iar smirna arată că, mai târziu, Iisus va trece prin moarte, pentru a dărui oamenilor muritori învierea şi viața veşnică.

Putem spune, aşadar, că textele colindelor româneşti ne surprind atât prin bogăția semnificațiilor teologice şi spirituale pe care le conţin, cât şi prin simplitatea formei artistice de exprimare a iubirii smerite şi a sfinţeniei Pruncului Iisus, Dumnezeu-Copilul, „Cel ce din pântecele Maicii Sale conduce întreg universul”, cum spunea Fericitul Augustin.

Colindele creează comuniune sincronică (între contemporani) şi diacronică între generații.
Fiind cultură creştină decantată prin cântare repetată şi îmbogăţită din generaţie în generaţie, colindele româneşti transmit, în cuvinte simple, adevăruri şi învățături esențiale pentru credinţa şi viața noastră. Aceste adevăruri esențiale sunt pietre de temelie pe care putem cultiva cu bucurie, prin credinţă şi cântare comună, comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii noștri.

În acest sens, credinţa în Dumnezeu, iubirea milostivă, bunătatea inimii, prietenia sinceră, precum şi toate valorile spirituale pe care le promovează colindele de Crăciun, ne cheamă la comuniune şi bucurie, la creștere şi îmbogăţire spirituală, la păstrarea tradiţiei strămoşeşti, dar şi la promovarea ei. Colindele promovează, așadar, prin mesajul lor, comuniunea inimilor şi unitatea națională sincronică, între contemporani, dar şi diacronică, peste timp, între generațiile trecute şi cele viitoare.

Creştinii ortodocşi români au conştiinţa vie că în fiecare an colindele pe care le cântă ei nu le cântă împreună numai cu contemporanii lor, ci într‑o neîntreruptă legătură spirituală cu generaţiile trecute, cu strămoşii care au devenit creştini începând cu predica Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea. „Azi cu strămoşii cânt în cor colindul sfânt şi bun/Tot Moş era şi-n vremea lor bătrânul Moş Crăciun”. Acest cor tainic care leagă generațiile între ele de‑a lungul veacurilor întru mărturisirea iubirii milostive şi smerite a lui Hristos pentru oameni nu este un simplu cor muzical artistic, ci este mai întâi de toate comuniunea de iubire sfântă a credinței în Dumnezeu – Izvorul vieţii veșnice, iubire mai tare decât moartea, care s-a arătat în Hristos Cel răstignit şi înviat, smerit şi preaslăvit, Creatorul universului şi Mântuitorul lumii.