Rugaminte

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de leaveu

Nu ma duc la biserica decat in posturi mari. Ma indoiesc de adevarurile ortodoxiei. Cartile duhovnicesti au ajuns sa ma tulbure, dar citesc cu placere cartile marilor clasici. Crestinele care umbla prin Bucuresti vara neingrijite, imbrobodite si cu fuste lungi sunt departe de idealul meu feminin. Ii judec pe crestini pentru ignoranta si felul in care isi ascund mandria cu smerenie prefacuta. Ii judec pe oamenii de lume pentru superficialitate si iubirea nerusinata de sine. Cu greu gasesc pe cineva fata de care sa pot sa ma deschid si inteleg ca de vina sunt eu.

Dar care este rostul postarii mele si ce cauta un personaj ca mine pe un forum crestin? In spatele cinismului si indoielii, cele mai curate trairi ale mele sunt cele in care Dumnezeu s-a atins de sufletul meu. In rest viata si faptele mele nu sunt ale unui crestin adevarat.

Nu cer sfaturi duhovnicesti. Intind timid mana cu o cerere pentru prietenie si dragoste.

Poţi fi prietenul meu! >:D<

Şi eu m-am îndoit de multe ori (ultima oară a durat cam un an), dar mereu revin la ortodoxie, tocmai pentru că aici mă simt acasă. Îmi place literatura clasică, preferatul meu e Dostoievski (şi sunt născută într-o zi cu Tolstoi).

M-am smintit de multe ori citind cărţi ortodoxe şi chiar şi acum nu mă feresc de a numi porcării autosuficienţa de care mă izbesc citind ori ignoranţa (privind depresia, cauzele şi manifestările ei, de exemplu). Însă nu renunţ, sunt şi multe cărţi bune. Caută "Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri".