Ce sa fac? Imi foarte multi vraji din pricina unei familii foarte proaste

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

Toti pacatorii sunt "cazuti", chiar si cei care nu se mai pot ridica singuri, asemeni celui cazut in mainile talharilor care l-au lasat abia viu,cum se zice in Evanghelia de azi. La fel si cel foarte bogat caruia i-a spus Iisus sa vanda toate cate are si sa dea saracilor; niciunul nu se mai putea descurca singur.

Just până la un punct, e interesant care e abordarea cerşetorilor faţă de rolul taumaturgic şi soteriologic al Bisericii, se apropie de Sfintele Taine, văd în Sfintele Taine resursa de ridicare, sau vin pe lână Biserici doar pentru că acolo sunt oameni pe care cred ei că îi pot lucra la sentiment, sau păcăli ?

Biblia spune şi că orb pe orb nu se pot călăuzi, deci şi noi fără rolul taumaturgic al Bisericii am fi cel mult nişte vorbitori iscusiţi sau nu.

În prealabil postat de Demetrius

Mai demult, in statia de tramvai, un cersetor(mi s-a parut alcoolic) mi-a cerut niste bani sa-si ia o paine, iar eu l-am chemat cu mine in brutaria de vis-a-vis (vizavi) si de acolo i-am cumparat o paine si am plecat lasandu-l cu painea in mana si cu dezamagirea pe chip.

Nu văd ce ai făcut rău, un om care e flămând pe bune se bucură şi de o pâine.

În prealabil postat de Demetrius

Acum imi pare rau pentru ca nu l-am ajutat cum avea el nevoie, ci cum am vrut eu, adica degeaba.

Păi tu dai banul, doar n-o să comande cerșetorul pe banul tău, vorba cea, comanzi tu pe banii lui Becali ?

Cerşetorul poate doar să refuze ajutorul şi atât, dacă face mofturi nu e cerşetor ci se crede patron pe buzunarul altuia.

În prealabil postat de Demetrius

Am meditat putin si cred ca el avea nevoie de mai multi bani decat pentru bautura, iar eu nu eram dispus sa-i dau.

Păi da, adesea din păcate mulţi cerşetori sunt aduşi special cu maşina în puncte cheie din oraşe, zone unde e vad comercial sau aglomerări de persoane, sunt îmbrăcaţi cât mai precar şi rufos ca să smulgă impresii, lacrimi, emoţii, sunt înfometaţi deliberat ca să arate cât mai dezumanizat şi să întărească narativul, iar ulterior sunt luaţi, li se iau şi banii şi tot.

Şi uite aşa acel cerşetor sau altul va fi acolo şi peste un an şi peste 10-20-30 se va muta doar printre oraşe şi capitale europene şi nord-atlantice, soarta lui nu se schimbă cu nimic, doar proliferează jmecheria, de a face bani pe spatele altuia fără muncă, nici nu ştii dacă rămân banii la el sau îi iau alţii care au vile.

Din păcate cerşetoria e industrie pentru mulţi şi nu mai poţi să distingi între sărman lovit de soartă şi sărman folosit de alţii sau ţepar emoţional.

În prealabil postat de Demetrius

Un asemenea om e dependent de bautura si are nevoie de mai multi bani ca sa aleaga si altceva decat strictul necesar(bautura). De foame omul nu ajunge niciodata dependent ca de bautura.

Beutura inhibă foamea, dacă e s-o luăm logic, deci nici el nu ştie ce vrea, băutura n-a adus nimic bun, doar ficat distrus, afectare neurologică, rinichi distruşi, e o învârtire într un cerc.

A da bani unui vicios nu face decât să-i hrănească viciul şi să-l facă să-şi rafineze scamatoriile emoţionale cu care vede că i merge când e disperat.

Aş dori să-i cunoaştem pe câţi mai mulţi dintre cei care au fost la casa de copii în orfelinatele alea ale groazei şi au reuşit, unii în profesii bune, dar lor le e ruşine să se arate, ca să nu fie arătaţi cu degetul ei sau soţia/socrii, să nu atragă un dispreţ elitist asupra lor din partea unora care judecă superficial şi cărora le e ciudă că au ajuns sus.

Ai fi surprins de ce au reuşit unii în viaţă (eu am auzit o poveste), iniţial neavând nici după ce să bea apă, neavând cui să spună mamă, neapucând-o nici pe calea băuturii, drogangelii, curvăsărelii, a jocurilor de noroc sau anturajelor bagabonţeşti stradale, ci făcând lucruri cu multă muncă, trudă, abnegaţie, răbdare, clădind în timp.

Cred că unii ar face depresie dacă ar vedea cum au risipit timpul având familie bună şi au ajuns în gard sau impas versus cum au fructificat alţii fără familie bună timpul şi munca, înzestrările mentale şi îndemânările, orice mic talant.

În prealabil postat de Demetrius

Din dezamagirea lui nu stiu cat a invatat el, insa stiu ce am avut de invatat eu.

Te judeci prea aspru, din Franţa încă de pe timpul lui Sartre, pe lângă Paris şi marile oraşe, erau tot felul de oameni specializaţi în a păcăli, aşa scamatori şi artişti, nu găseşti nici în teatru cum sunt unii pe străzi.