Poezii din temnițele comuniste

[RappY]

Pe 31 ianuarie 2011, deci acum 13 ani, s-a dus la Domnul ÎPS Bartolomeu Anania, membru al Frățiilor de Cruce în tinerețe, apropiat al unor membri ai Rugului Aprins, deținut politic, și primul Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Pe lângă acestea, Bartolomeu a fost și scriitor, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și lăsând în urmă mai multe volume de poezii.

Confessio
de ÎPS Bartolomeu Anania

Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibişirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osanda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat

Aciuiaţi pe-o vatră nouă
vom purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumina-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.

Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.