G. SIMION (AUR) - va candida la prezidențiale, sau mai degrabă nu?

[David_1859]

În prealabil postat de David_1859

(...) recentele evenimente care l-au „deconspirat” pe Simion ca fiind în realitate „candidatul iepure” al lui Călin Georgescu, (...)

(...), o concluzie cât se poate de plauzibilă este că în realitate de la o vreme încoace, nu pot să estimez, Simion a fost în realitate el „candidatul iepure” al lui Călin Georgescu, (...)

Extremistul antiromân și antiortodox, anticreștin George Simion confirmă tot mai mult calitatea pe care a avut-o cel puțin de la o vreme încoace, anume de „candidat-iepure” al lui Georgescu, prin confirmările tot mai ostentative că nu va candida la alegerile din mai, vizând însă poziții „guvernamentale, executive”, unul dintre argumentele aduse de mine aici pe forum, care susține această teză, fiind acela al propagandei „de pregătire” făcute de Simion, în special în cadrul unei emisiuni a lui Tucă caracaleanul, în favoarea unui așa-zis „regim prezidențial” de conducere prin așa-zise „referendumuri obligatorii”, care de fapt nu poate fi altceva decât o aluzie la regimul dictatorial despre care se vorbește că l-ar vrea Georgescu, ba chiar de „dictatură militară”, precizările acestuia referitoare la dispariția partidelor politice și la conducerea „poporului prin popor” neputînd nici ele să fie considerate întîmplătoare în raport cu propaganda „mai multei puteri pentru popor” făcută de Georgică „Iepurică”.

A se vedea dezbaterea începută de mine aici pe forum, inclusiv trimiterea la emisiunea din mai 2024 gestionată de „marele” Tucă caracaleanul: SIMION (AUR) – planuri pt. o DICTATURĂ DISTRUCTIVĂ travestită în „regim prezidențial”

De altfel, cine a urmărit cât de cât „activitatea politică” din ultimii ani a escrocului politic G. Simion, a putut să sesizeze o repetată pendulare, pivotare a acestuia între așa-zisele lui aspirații de a candida fie pentru președinte, fie pentru prim-ministru sau doar ministru (al „dezvoltării”), pendulare în cadrul căreia încerca să aducă drept argument „etatea fragedă” pentru președinție (de parcă ar fi avut el vreodată „etate” pentru ministeriat), când în realitate era vorba despre tăinuirea poziției pe care și-o bănuia sau și-o știa de „candidat-iepure”, de a nu fi el „alesul” („puterilor garante”), și pe de altă parte probabil și despre vreo fărîmă rătăcită de conștiință care îl avertiza referitor la nevrednicia, incapacitatea și incalificabilitatea lui reale vizavi de o astfel de poziție.

(Spre exemplu, unul dintre contextele sesizate referitor la pretențiile incredibile ale lui Simion la mari funcții de conducere guvernamentală: „Delir: George Simion se visează prim-ministru. Che Gargara vrea rol executiv”)