Drumul eternitatii

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

M-ai facut efectiv sa zambesc ! Trandavia si neputinta, naste griji, ingrijorare, teama. Da, foarte corect. De multe ori blamam lumea asta trecatoare, uitand sa ne bucuram de darurile infinite ce ni le-a oferit Bunul Dumnezeu spre stapanire. In blamarea asta fara chibzuinta, calcam in picioare darul oferit si apoi din neputinta si nestiinta, ne-apuca frica, cazand in apatia prosteasca , complet nefolositoare, ce naste o filozofie deformata, rupta complet de realitatea inconjuratoare.

Si totusi ce groaznic si fara sens ar fi fost, ca "viata"sa se fi terminat aici. Adica, te-ai bucurat sau nu de darul oferit spre stapanire, treci acum la somnul intru vecie. Aici ni se da un strop mic din rai, pentru cei simtitori si recunoscatori ai Dumnezeirii. "Slava Tie, prin Care nu mai exista ceva pierdut fara de nadejde. Slava Tie, ca acolo unde esti Tu, dai viata vesnica tuturor. Slava Tie pentru genialitatea mintii omenesti. Slava Tie pentru limbile de foc ale inspiratiei.Slava Tie, hotar si limita a celor mai inalte visuri omenesti.Slava Tie pentru fericirea de a trai, a ne misca si a contempla lumea.Slava Tie pentru nadejdea frumusetii ideale, nemuritoare si vesnice. Slava Tie pentru viata pamanteasca, prevestitoare a celei ceresti. Slava Tie Dumnezeule in veci ! ( spicuit din Acatistul"Slava lui Dumnezeu pentru toate) . Comentarile sunt de prisos si palesc in fata acestui atat de adevarat si prea minunat Acatist.