Urmarea lui Hristos

[Florin-Ionut]

Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ÎN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Vorbeste, Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10). Sluga ta sînt eu; fa-ma întelept si voi cunoaste marturiile tale (Ps 118, 125). Pleaca inima mea spre cuvintele buzelor tale si rostirea ta sa coboare precum roua asupra inimii mele. În vechime, fiii lui Israel se rugau de Moise: Vorbeste-ne tu si te vom asculta; sa nu ne vorbeasca noua Domnul, ca nu cumva sa murim (Ex 20, 19). Nu în acest fel ma rog eu tie, Doamne, ci mai curînd împreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10). Mie sa nu-mi vorbeasca Moise sau vreun altul dintre proroci, ci tu însuti, Domnul si Dumnezeul meu, lumina cea vie, spiritul însusi care i-a însufletit pe toti prorocii: tu singur, fara ei, îmi esti de ajuns si ma poti umple cu învatatura pîna la desavîrsire; ei însa, fara tine, ramîn neputinciosi.
2. Pot, desigur, sa rasune în urechi cuvintele; dar, prin ele însele, n-au cum sa împartaseasca darul spiritului. Pot suna frumos, însa daca tu, Doamne, pastrezi tacerea, nu au cum sa înflacareze inima. Litere zareste ochiul, tu însa tîlcul ascuns îl dezvalui. Pot vorbi despre mistere, dar cheia întelegerii lor e la tine. Se cuprind în ele porunci, dar tu singur ajuti la împlinirea lor. Arata calea, tu însa dai puterea de-a pasi pe ea. Cuvintele ne înrîuresc doar pe dinafara; tu însa dai învatatura si lumina inimilor. Ele mîngîie cu roua din afara; tu, dimpotriva, din launtru. Ca vorbe razbat pîna la urechile noastre; tu însa dai auzului întelegerea din adîncuri.
3. Asadar, nu Moise sa-mi vorbeasca, ci tu, Domnul si Dumnezeul meu, adevarul vesnic: altminteri m-as usca si m-as vesteji fara nici un rod, lasat în voia povetelor din afara, vaduvit de înflacararea launtrica; sa nu-mi fie mie spre osînda cuvîntul auzit si lasat fara urmare; cuvîntul cunoscut si nepretuit; cuvîntul crezut dar neadus la îndeplinire. Vorbeste, asadar, Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10); tu ai cuvintele vietii vesnice (In 6, 69). Vorbeste, Doamne, ca sufletul meu sa se mîngîie, ca viata mea sa se poata îndrepta cu totul, iar tie sa-ti pot aduce prinos de lauda si preamarire fara de sfîrsit.

Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. Fiul meu, cel care încearca sa fuga de ascultare fuge singur de har; iar cel ce umbla dupa lucruri aparte le pierde pe cele obstesti. Cel care nu se supune de bunavoie si cu placere mai marilor sai da semn ca nu si-a supus înca cu desavîrsire propriul trup, mocnind înca de cîrtire si razvratire. Învata, prin urmare, sa te supui fara preget mai marelui tau, daca doresti ca trupul, la rîndul lui, sa stea cuminte sub jug. Într-adevar, vrajmasul din afara va fi mai usor biruit, daca înlauntrul sufletului nu va fi ravaseala. Nici un dusman nu-i mai de temut, mai vatamator pentru suflet, decît omul însusi fata de sinea sa, daca trupul nu sta ascultator sub veghea barbateasca a spiritului. Trebuie neaparat sa-ti însusesti un adevarat dispret fata de tine însuti, daca doresti sa fii mai puternic decît trupul si sîngele. Pregeti sa te supui vointei altora, pentru ca înca te mai iubesti pe tine însuti cu nesabuinta.
2. Sa fie mare lucru oare, daca - praf si nimica fiind - te supui altui om, din dragoste pentru Dumnezeu, atunci cînd Eu însumi, Atotputernicul si Preaînaltul, care pe toate le-am zidit din nimic, m-am supus cu umilinta altor oameni, pentru tine? M-am facut cel mai smerit si cel mai mic, ca, prin umilinta mea, sa-ti poti înfrînge trufia. Învata, farîma de praf, ce este ascultarea. Învata sa te smeresti, chip de lut si de tarîna, fii gata sa te asterni sub calcîiele tuturora. Învata sa-ti pui sub jug bunul plac si propria voie, supune-te tuturora.
3. Fa-te foc si para, aprinde-te împotriva ta de dreapta mînie, nu îngadui sa creasca umflatura acestei bube în sufletul tau; supune-te si fa-te mic, ca toti si unul fiecare sa te poata calca în picioare; asterne-te sub calcîie, precum tina batatorita a drumului mare. Ai oare vreo pricina ca sa te vaiti, fiinta de prisos? Cum ai putea oare raspunde celor ce ti se ridica împotriva, fiinta bicisnica si întinata, care de atîtea ori ai adus jignire lui Dumnezeu, facîndu-te vrednic de osînda iadului? Dar ochiul meu te-a crutat, caci sufletul tau a fost si este scump privirii mele: ca sa-mi cunosti iubirea si sa fii pururi recunoscator pentru binefacerile mele; ca sa nu contenesti sa te smeresti în deplina supunere si sa duci fara cîrtire jugul dispretului omenesc.

[vsovi]

Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ÎN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. fereasca Dumnezeu sa patzim ca razvratitzii care se credeau mai ceva ca Moise shi demni sa le vorbeasca lor Domnul, ca s-a deschis pamantul shi i-a inghitzit de vii. Deci sunt complet contra! la interpretarea asta care leapada proorocii shi sfintzii aratandu-shi vrednicia shi umilintza ca v-a asculta. Poi daca n-a ascultat de Moise shi de prooroci cum oare va asculta de Domnul? La evrei cand spun ei Domnul, se refera la maimarele intru Dumnezeu, deci la tata, la bunic, la judecator, la barbatul cu Duh in el... caci Israel shi mai ales Israelul cel român este sluga credincioasa shi sfintzenia Domnului, deci nu este in textele respective asha o comunicare directa cu Dumnezeu, caci ei erau conshtientzi ca apropierea fara sfintzenie, fara ascultare, de Dumnezeu poate cauza moartea, spulberarea, shi de aceea cere ca sa vorbeasca Moise cu Dumnezeu fiindca era ales shi trimis de El... era pus de Dumnezeu ca mai mare peste ei... lucrator pentru Numele Domnului in Poporul Lui. Deci ce zice autorul aici e cale spre mandrie... shi pulverizare sigura... caci cine se arata in cea mai mare lumina in cer? pe care l-a vazut Hristos caznd ca un fulger...

2. frumos shi corect, pana aici: "tu însa dai auzului întelegerea din adîncuri." ar fi fost frumos daca era pentru luarea aminte shi pentru cruce, pentru trairea cu inima shi simtzirea cea adevarata, spre pocaintza shi indreptare, dar aici este vorba despre intzelegerea din adancuri, adica despre cautarea unei lumini fara roade. O intzelegere spre deshteptaciune, spre shtiintza, spre curiozitate shi aventura a pacatelor shi a trairilor lipsite de folosul lor duhovnicesc al purtarii crucii.
3. ar fi foarte frumos daca nu ar minimiza shi ar darama pe trimishii Lui Dumnezeu, pe Moise, cu o lingusheala ieftina, ce se pretinde a fi ascultarea Harului shi indreptarea vietzii... poi Hristos a fost primul care l-a plinit pe Mois shi legea? deci cum sa ascultzi fara sa-i respectzi pe parintzii care tzi-au dat ce anume sa ascultzi? pentru mangaieri shi placeri trupeshti? amagirea orgolioasa de sine, incantare shi desfranare?


Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. aici e frumos shi mi se pare ok
2. aici este o inchipuita vorbire a Domnului, un fel de sceneta, un rol, o povatza inchipuita formata din parerea care ar avea-o Dumnezeu formata din shtiintza, din intzelegere... nu shtiu daca e voie sa te foloseshti de astfel de strategii ce inclina spre poveshti shi basme... deci nu stiu ce sa zic.
3.Aici deja inchipuie un dialog interior intre Dumnezeu shi pacatos, in lupta ta cu tine insutzi, el crezandu-se vrednic sa vorbeasca ca shi cum l-ar mustra insushi Dumnezeu asha, cand se shtie ca Duhul sfant cu suspine negraite se roaga pentru tine cand tu insutzi nu mai gaseshti calea spre Dumnezeu. Deci Hristos din tine nu graieshte in deshert, mult, shi te pune la smerenie fortzata ci el insushi se smereshte mai mult ca omul iar atunci cand vorbeshte mult, o face printr-un trimis al sau, printr-o sluga, mai ales in folosul celor spre care o trimite, caci de la tine ashteapta sa ascultzi de maimarele tau shi nicidecum nu te pune sub talpile sale ca pe un vierme, deshi e clar ca asha o mustrare, cum spune autorul tzi-ar prinde bine de la maimarele tau, doar daca nu cumva prin el este defapt o viclenie draceasca ce te duce la inshelare shi inchinare la cel rau, sangele shi carnea

nu datzi cu pietre ca mi-am zis parerea fara sa stau pe ganduri, deci e o simpla impresi fara o riguroasa analiza, caci nu ma pricep shi las asta in seama celor mai in masura, duhovnicilor, intzeleptzilor sau a celor ce se incumeta... eu am raspuns, ca sa nu zica colegul de forum ca fug de raspundere... poate shi din mandrie am raspuns, lucru pe care il regret.

[Florin-Ionut]

[quote=vsovi;100309]Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ÎN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Zici tu ceva, insa Kempis spune clar ca prefera sa se roage "mai curînd împreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10)". Asta nu inseamna ca nu respecta cele 10 porunci sau ca-i desconsidera pe Moise sau pe prooroci. E o chestiune de prioritate, cel putin asa vad eu. Daca Hristos a desavarsit legea veche si autorul Il prefera pe Iisus, atunci care-i problema? Eu nu inteleg de aici ca trebuie sa-i dam la o parte pe sfinti, dar na, fiecare pricepe ce vrea.

2. Hai fii serios! :)
3. Well, nu stiu de ce subliniaza atat 2 Regi 3, 10. Dar nu cred ca trebuie pus la zid pentru ca-L prefera direct pe Dumnezeu, care este sursa adevarului si a tot binele.


Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. Da, ascultarea mantuitoare... Parca erau si voci care-l criticau pentru instigarea la neacultare...
2. Iaca zic io: au existat mari scriitori crestini, ca Dostoievski, Tolstoi, Gogol si cati altii care au scris opere intregi pe tematica religioasa si toata lumea i-a acceptat ca genii ale literaturii, cartile lor fiind moral-constructive, un bun crestin avand ce invata din ele... Kempis mai are si alte locuri care pot fi percepute ca "scenete" si nu vad nimic rau in asta.
3. Cum ziceam si mai sus, sceneta continua sa sublinieze nimicnicia omului, starea lui reala de decazut, desertaciunea si intinaciunea, nevoia omului de a se smeri pe sine inaintea Creatorului! Nu de asta era acuzat Kempis, de fala proprie, de mandria subtire si de parerea de sine?!

Astept si alte comentarii, pana nu continui sa postez capitorul urmator.

[vsovi]

Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA ÎN ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Zici tu ceva, insa Kempis spune clar ca prefera sa se roage "mai curînd împreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta: Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10)".
[COLOR=blue]poi shtie el infricosharea lui Samuel fatza de Domnul? shtie el, acest Kempis cat s-a rugat pentru regele Saul deshi Domnul il lepadse din pricina neascultarii, caci ishi luase shi Saul un rol mai mare decat acela de rege shi uns, ca a adus singur fara Samuel arderi de tot pentru lupta, cazand de la ungerea Lui Dumnezeu... deci Samuel fusese chemat de Domnul de mic, shi acest lucru: "vorbeshte Doamne ca sluga ta asculta" arata ca a ramas cu frica Lui Dumnezeu shi rob shi slujitor drept al sau pana la batranetze ca nu s-a semetzit shi trufit, shi nicidecum un fel de apropiere din asta ce denota o falsa smerenie shi o slujire mincinoasa... pentru adancurile curiozitatzilor shtiintzei ... pacatelor. Poi ce sa asculte un creshtin de la Dumnezeu daca nu este prooroc sau preot? ce slujire sa aiba? unde este el trimis ca sa asculte asha de frumushel shi de apropiat? nici macar nu shtie asculta creshtinul, ca nu shtie nici cum anume shi nici ce, iar proorocul Samuel era al Domnului... promis de maica sa... deci e foarte deplasata comparatzia cu proorocul Samuel, shi cu smerenia/slujirea aratata de acesta, shi mai ales e dureros cum regele Saul, de foarte tanar a fost pus rege, shi a greshit in ascultarea sa shi a fost lepadat de Dumnezeu, iar greshelile lui sunt ale unuia care nu avea cum sa shtie sa asculte, shi i se cere de catre Dumnezeu sa fi shtiut, ca i s-o fi spus o data shi avea traditzia shi ar fi trebuit sa shtie, dar a greshit pe cand noi shtim mereu shi shtim mult shi totushi nu ascultam... deci iata cat de dureroasa si dreapta era ascultarea shi greashala socotita incat regele Saul nu a trecut printr-o shcoala ci a fost pus acolo ca sa fie rege shi sa asculte de Dumnezeu shi sa respecte pe Saul dar a greshit... a pacatuit... shi a cazut... deci nu prea vad asemanari intre cuvintele shi ascultarea lui Samuel cu ascultarea unui mirean, adica unuia caruia i se adreeaza cartea... adica asha cum am shi eu, un fel de ascultare boema... inchipuita pe care daca o analizezi itzi dai seama ca defapt e ascultarea de ispita... de lene shi mancare shi delasare. [/COLOR]
Asta nu inseamna ca nu respecta cele 10 porunci sau ca-i desconsidera pe Moise sau pe prooroci. E o chestiune de prioritate, cel putin asa vad eu. Daca Hristos a desavarsit legea veche si autorul Il prefera pe Iisus, atunci care-i problema? Eu nu inteleg de aici ca trebuie sa-i dam la o parte pe sfinti, dar na, fiecare pricepe ce vrea.
[COLOR=blue]Foarte bine ca il prefera pe Iisus, dar cine poate sa prefere pe cineva care poarta numele Lui Avraam, Isaak, Iacov, Iosif shi Moise, shi sa-i renege pe cei a caror nume a fost Domnul Insushi? Deci Hristos nu s-a dezis de proorocii shi sfintzii sai cum ne arata autorul ca ar trebui sa ne dezicem de ei pentru a-l imbratzisha pe Iisus... mie imi pare lingusheala ieftina, ca doar vad la mine ca shi eu sunt robit de ea. [/COLOR]

2. Hai fii serios! :) [COLOR=blue]ce vrei sa spui? ma persiflezi cumva?[/COLOR] :)
3. Well, nu stiu de ce subliniaza atat 2 Regi 3, 10. Dar nu cred ca trebuie pus la zid pentru ca-L prefera direct pe Dumnezeu, care este sursa adevarului si a tot binele. [COLOR=blue]Nu-l pune nimeni la zid pe el ci scrierile lui trebuiesc evitate ca doar sfintzii care au analizat nu au fost absurzi, ci din mila pentru noi nu au dorit sa mergem in inshelare shi mandrie cum pare ca ne ademenshte cartea asta pe care n-am citit-o, decat cat ai postat. Shi apoi se shi spune in scripturi ca nimeni nu-L prefera, nu poate spune ca-L iubeshte pe Dumnezeu fara a-shi iubi shi aproapele dar shi pe sfinztii shi proorocii Domnului...[/COLOR]


Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS Hristos

1. Da, ascultarea mantuitoare... Parca erau si voci care-l criticau pentru instigarea la neacultare... [COLOR=blue]nu shtiu [/COLOR]
2. Iaca zic io: au existat mari scriitori crestini, ca Dostoievski, Tolstoi, Gogol si cati altii care au scris opere intregi pe tematica religioasa si toata lumea i-a acceptat ca genii ale literaturii, cartile lor fiind moral-constructive, un bun crestin avand ce invata din ele... Kempis mai are si alte locuri care pot fi percepute ca "scenete" si nu vad nimic rau in asta.
[COLOR=blue]dar acest autor ne da o carte nu de literatura ci sfaturi cu pretentzii duhovniceshti, harismatice shi defpat sunt inshelatoare macar in parte dupa cum au constatat sfintzii care le-au citit, eu nu.[/COLOR]
3. Cum ziceam si mai sus, sceneta continua sa sublinieze nimicnicia omului, starea lui reala de decazut, desertaciunea si intinaciunea, nevoia omului de a se smeri pe sine inaintea Creatorului! [COLOR=blue]dar nu sa se smereasca lui insushi inchipuindu-se ca este ba smeritul, ba Creatorul, ca atunci nu face altceva decat creaza un scenariu shi o traire vicleana interioara ca un fel de fariseu interior, un spectacol interior, o tragedie ce-i va alimenta orgoliul personal, egoismul shi mila de sine, dragostea de sine, deci smerenia trufasha a egoismului, daca nu cumva il mana un imbold artistic pentru o opera de arta, daca o face conshtient pentru alt scop decat mantuirea. Nu de asta era acuzat Kempis, de fala proprie, de mandria subtire si de parerea de sine?! nu shtiu daca personal era acuzat de asha ceva sau cel care-i urma invatzatura ar fi putut cadea in astfel de hauri ale mandriei shi vicleniei, fara sa-shi dea seama, fara sa ia aminte la inceput, iar apoi prinzand gustul shi deprinderea mandriei sa fie cu atat mai greu de vindecat de catre un adevarat duhovnic, daca mai itzi permite ingamfarea sa-l mai cautzi shi daca tzi-l mai descopera Domnul shi tzi-L asheaza in calea ta... [/COLOR]

Astept si alte comentarii, pana nu continui sa postez capitorul urmator

[Florin-Ionut]

Bine. Ca sa nu fiu incapatanat (cum sunt), n-o voi mai posta, desi inca o vad ca pe o carte folositoare. O s-o (re)citesc in continuare si o s-o recomand ca fiind folositoare de suflet, pentru ca eu asa o simt... La urma toata, fiecare poate selecta ideile care merita retinute si le poate filtra pe cele care i se par anti-crestine.

Cine vrea s-o citeasca, sa-mi lase un mesaj pe privat si i-o pot trimite pe mail. Se gaseste de vanzare si la biserica in schimbul a 6,5 lei.