Ma departez de oameni

Sunt atatea feluri de singuratate draga Irina!Si esti inca tanara,nu le-ai cunoscut pe toate.Peste tot este la fel.Si aici pe forum.Sunt prietenii,sunt grupuri,sunt simpatii,antipatii sunt revolte dar este si credinta.Forumul este un fel de biserica virtuala,dar nu e biserica.Si aici esti acceptat,indepartat,marginalizat,lingusit sau insultat.Peste tot oamenii sunt la fel.Din acelasi motiv am intrat si eu pe acest forum.Ca sa fug de oamenii care m-au ranit.Am incercat sa-mi fac prieteni.Nu am reusit decat foarte putin.
Dar....atata timp cat Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem si nu ne cere decat sa credem in el nimic nu este pierdut.Cu cat sunt mai departe de oameni cu atat ma apropii de Dumnezeu.El nu m-a ranit niciodata si ma primeste ori de cate ori oamenii ma ranesc pentru a-mi pune "balsam pe rani".Cauta mangaierea Lui si te va umple de bucurie adevarata si netrecatoare.

[heaven]

Oamenii sunt oameni si supusi greselilor,prin urmare.Sa ai incredere oarba in ei inseamna sa iti faci sufletul franjuri.
Iubeste-i,dar intelege-le felul de a fi si nu mai astepta sa primesti in schimb ce oferi.
Asta e greseala multora:ofera,dar asteapta cel putin acelasi lucru in schimb.Cand nu primesc sau dimpotriva persoana se intoarce impotriva-le,sunt dezamagiti,deziluzionati.
Suntem diferiti,fiecare percepem lucrurile la un alt nivel,asa ne-a lasat Dumnezeu.
Pana la urma,lumea asta este frumoasa tocmai prin diversitatea ei.
Parerea mea este ca Dumnezeu nu trebuie privit ca pe un refugiu-ne apropiem de El pentru ca suntem dezamagiti de oameni.Sau,nu stiu daca mai putem vorbi de iubire fata de Dumnezeu,daca fugim de ei,daca ne izolam.