Ma departez de oameni

[Contele]

În prealabil postat de irina1f

Multi oameni sunt din ce in ce mai rai, sunt nepasatori, sunt obraznici, singurul lucru pe care ii intereseaza este interesul lor propriu, sunt materialisti si pretentiosi, nu vorbesc decat cu cei ca ei, iar eu tind sa nu mai am incredere in nimeni. Am trecut prin perioade grele si unde am cautat sustinere nu am gasit nimic pentru ca nimanui nu ii mai pasa decat de el insusi. Ba mai mult, uneori cand am cautat ajutor, mi s-a dat opusul. Multi oameni nu sunt recunoscatori si astfel muncesti sau depui un efort ( indiferent de care ) si iti dai seama ca nu are cine sa iti fie recunoscator macar cu o vorba buna, sa stii ca nu ai muncit inutil. Multi oameni poarta "o masca", spun ceva in fata insa in gandul lor este cu totul altceva. De ce atata egoism ? De ce atata fatarnicie ? Cu ce ii ajuta ?
Simt ca tot ce am simtit si ce am facut pentru oamenii din jurul meu este inutil si nu simt nevoia sa ii mai iubesc, nu mai simt nevoia sa imi mai pese de ei. Ma simt un om naiv si toti ma iau de proasta. M-am saturat de ei si de rautatea lor.
Imi cer scuze ca am scris atat de mult dar simteam nevoia sa ma descarc, mi-am pierut increderea si am gasit aici locul potrivit. Nu astept cu interes raspuns, demult nu mai astept raspunsuri pentru ca mereu "am ramas cu buza umflata". In cazul in care totusi e printre dumneavoastra cineva caruia i-ar pasa sau care ar trece prin acelasi lucru, sa imi dea un sfat, un repros, orice.
Multumesc !

Esti foarte depresiva.

Mai intai de toate trebuie sa intelegi ca tu esti principala problema , nu restul oamenilor.Esti mai sensibila din punct de vedere emotional si asta te face sa fii vulnerabila in contactul cu oamenii.Iar majoritatea oamenilor exploateaza inconstient slabiciunile celui de langa el ptr binele propriu.Cu totii facem asta in anumite momente , hai sa nu fim ipocriti.

Da , suntem si rai , dar suntem si buni , si cred ca in asta consta natura noastra umana , astia suntem noi oamenii fie ca ne place sa o recunoastem sau nu.Ideea de om pur , perfect este o utopie.

Zici de altii ca sunt egoisti insa si tu esti.In loc sa te schimbi pe tine ai prefera sa ii schimbi pe toti ceilalti dupa placul tau.Daca te vei gandi la trecutul tau iti vei da seama ca si tu ai fost rea de multe ori fatza de semenii tai si inca esti , ai incontinuu asteptari mari de la ei.

Tu alegi sa vezi doar latura negativa a oamenilor din cauza sentimentelor de slabiciune pe care le ai , a lipsei de incredere in sine , porti in tine tot felul de emotii "toxice" care te fac sa te simti neputincioasa si inadaptabila acestei lumi.Esti depresiva.

Da , se putea ca lumea in care traim sa fie mai buna , dar se putea sa fie si mult mult mai rea , si cu siguranta au fost vremuri cand oamenii erau cu mult mai rai ca acum.

Si eu am o problema mare cu acceptarea celorlalti , insa ma straduiesc sa gasesc o cale de mijloc si sa duc o viata ok alaturi de semenii mei si am ales sa lupt cu mine insumi si sa devin responsabil fatza de ceea ce mi se intampla , fara a mai da vina pe ceilalti ptr esecurile mele (lucru pe care il faci tu)

Incerc sa accept lucrurile asa cum sunt , cu bune si rele si sa incetez sa ma mai gandesc la cum ar trebui sa fie lucrurile(adica perfecte) , ptr ca asta ma arunca in cele mai cumplite depresii.

Pana nu te vei impaca si te vei accepta pe tine insuti nu te vei putea simti bine alaturi de ceilalti.

Numai bine !

[costel]

Sfantul Serafim din Sarov atunci cand a fost intrebat despre cum era omul inainte de caderea in pacat, a spus: "apa nu-l putea inneca, focul nu-l putea arde, animalele toate ii erau prietene, nu era supus muncii, chinului, ostenelii si lucrurilor acestora ..."

Nimic din toate acestea nu mai are omul din ziua de astazi.
Stiu. Cel mai greu este sa fii singur printre altii. Dar sa nu deznadajduim. Sunt si oameni, care desi nu ne cunosc, se roaga pentru noi. Sa incercam sa facem si noi acest lucru si cu siguranta multe lucruri se vor schimba in bine.

[OvidiuO]

Poti fi alaturi de oameni, prin compatimire pentru unii, prin iubire, prin gandul bun. Compatimirea este capacitatea de a simti ce simte altul si de a raspunde acestuia la fel cum ai face-o tie insuti.
Omul, asa cum il descrii in mesajul tau, nu este altul decat omul care a inteles gresit ce inseamna libertatea, pe care i-a dat-o Dumnezeu. Daca el a inteles gresit, inseamna ca se afla in necunoastere, nepasare, uitare. Acestea sunt pacate, dar din acestea iau nastere si altele. De aceea omul devine egoist, avar, cu dorinta de placere, si multe altele. E ca si cum a intrat un virus in calculator, dar de asta data in server si apoi s-a transmis in retea, infectand astfel mai multe calculatoare. Ca sa nu ai probl cu virusul, folosesti un prg antivirus, dar nici acesta nu-ti asigura pe deplin siguranta ca acel computer va fi ferit de toate cele rele. Apa, daca gaseste o fisura, se infiltreaza prin acel loc si apoi se mareste gaura, distrugand in calea ei, ceea ce se interpune. La fel face si focul...parjoleste sau incalzeste. Apa, ineaca, distruge, dar da si viata. Omul, poate savarsi binele sau poate savarsi raul. Fiindca nu stim cand se poate intoarce un om, asa cum si multi altii au facut-o, trebuie doar sa-l compatimim, caci el saracu, nu isi da seama de ce este cum este, pana cand nu vine momentul.
Adevarat, momentul poate veni mai tarziu sau poate sa nu vina deloc. Insa, omul gresind in atitudinea lui fata de noi, poate sa te ajute in acelasi timp, ca tu sa sporesti. Trebuie sa vezi in orice lucru rau - binele. Nimic nu se intampla fara ca Domnul sa nu stie, desi nu Le premediteaza.
Apoi, Domnul nu daruieste o lepadare brusca de cele ale lumii. Il tine pe om in mijlocul ei, pt. a-i incerca ravna. Compatimeste...acolo unde astfel trebuie sa faci.
Doamne ajuta !

Altfel spus "grija cea lumeasca sa o lepadam".Dar atunci cand aproape nimic din cele lumesti nu te mai atrage si ai ranuntat rand pe rand la patimi,la podoabe,la mancaruri gustoase,la prieteni zgomotosi care, de cand tu stii doar drumul bisericii te gasesc neatractiv pentru ca pe multi oamenii viciile comune ii unesc,si nici in credinta nu esti ca o flacara (caci au avut grija cei din jur sa te mai stinga caci ii dogoreai) ci esti asa,caldut
cum e?
Sunt aici pe forum pareri pertinente despre orisice problema si sunt multi care dau sfaturi bune dar sunt atat de putini cei care impartasesc din neputintele lor pe drumul anevoios al Golgotei.Este oare vreunul dintre voi care nu se poticneste este vreunul care nu cade?Este vreunul care nu are ispite? Eu le am pe toate.

[OvidiuO]

"Intelepciunea nu sta in a nu cadea niciodata ci in a te ridica de fiecare data cand ai cazut"

Ma recunosc mult in cele ce scrii, Dorina draga, dar in plus fata de tine, mai am si madrie, care nu vrea sa ma lase; cat despre pacate, nu pleaca ele cu una cu doua, caci are grija cel viclean sa ne intinda curse la tot pasul. E un drum anevoios, pe care doar Dumnezeu il desavarseste. Noi doar sa perseveram.

Capitalismul desantat si consumerist in care traim este de vina. Nu stiu cu ce am putea sa-l inlocuim, chiar daca ne-ar sta in putere. Am stat si m-am gandit mult pe tema asta si n-am ajuns nicaieri.

Insa nu putem ignora faptul ca oamenii profita unii de altii, nevoia de bani impinge oamenii sa cumpere chestii de care nu au nevoie, sa-si puna casa in gaj la banci, sa se apuce de toate viciile, sa stea ore intregi spalandu-si mintile in fata televizorului, sa-si uite responsabilitatile fata de familie pentru ca e mai frumos sa traiasca o minciuna invelita intr-un ambalaj lucios.

Cum sa nu bage in depresie oamenii o astfel de societate? Parerea mea e ca rezista doar aia ignoranti, care sunt perfect multumiti cu o viata de robot si care nu-si doresc sa cunoasca lumea mai indeaproape, fie prin religie, stiinta sau alte preocupari similare.

Uneori imi doresc sa fiu ca ei, ignorant. Ii invidiez.

[cristiboss56]

În prealabil postat de scrabble

Capitalismul desantat si consumerist in care traim este de vina. Nu stiu cu ce am putea sa-l inlocuim, chiar daca ne-ar sta in putere. Am stat si m-am gandit mult pe tema asta si n-am ajuns nicaieri.

Insa nu putem ignora faptul ca oamenii profita unii de altii, nevoia de bani impinge oamenii sa cumpere chestii de care nu au nevoie, sa-si puna casa in gaj la banci, sa se apuce de toate viciile, sa stea ore intregi spalandu-si mintile in fata televizorului, sa-si uite responsabilitatile fata de familie pentru ca e mai frumos sa traiasca o minciuna invelita intr-un ambalaj lucios.

Cum sa nu bage in depresie oamenii o astfel de societate? Parerea mea e ca rezista doar aia ignoranti, care sunt perfect multumiti cu o viata de robot si care nu-si doresc sa cunoasca lumea mai indeaproape, fie prin religie, stiinta sau alte preocupari similare.

Uneori imi doresc sa fiu ca ei, ignorant. Ii invidiez.

Şti cu ce am putea inlocui toate gandurile despre aste "probleme" ? Cu o carte buna, cu o muzica adevarata, cu o poezie ce tocmai ai intlaturat-o din pagina principala, trecand vaicareala pe-n taia pagina !

În prealabil postat de scrabble

Capitalismul desantat si consumerist in care traim este de vina. Nu stiu cu ce am putea sa-l inlocuim, chiar daca ne-ar sta in putere. Am stat si m-am gandit mult pe tema asta si n-am ajuns nicaieri.

Insa nu putem ignora faptul ca oamenii profita unii de altii, nevoia de bani impinge oamenii sa cumpere chestii de care nu au nevoie, sa-si puna casa in gaj la banci, sa se apuce de toate viciile, sa stea ore intregi spalandu-si mintile in fata televizorului, sa-si uite responsabilitatile fata de familie pentru ca e mai frumos sa traiasca o minciuna invelita intr-un ambalaj lucios.

Cum sa nu bage in depresie oamenii o astfel de societate? Parerea mea e ca rezista doar aia ignoranti, care sunt perfect multumiti cu o viata de robot si care nu-si doresc sa cunoasca lumea mai indeaproape, fie prin religie, stiinta sau alte preocupari similare.

Uneori imi doresc sa fiu ca ei, ignorant. Ii invidiez.

Scrabble, imi place cum pui problema; mai putin insa concluzia.
In loc de ignoranta, alege simplitatea, ca ambalaj pentru o viata traita in adevar.

[heaven]

În prealabil postat de scrabble

Capitalismul desantat si consumerist in care traim este de vina. Nu stiu cu ce am putea sa-l inlocuim, chiar daca ne-ar sta in putere. Am stat si m-am gandit mult pe tema asta si n-am ajuns nicaieri.

Insa nu putem ignora faptul ca oamenii profita unii de altii, nevoia de bani impinge oamenii sa cumpere chestii de care nu au nevoie, sa-si puna casa in gaj la banci, sa se apuce de toate viciile, sa stea ore intregi spalandu-si mintile in fata televizorului, sa-si uite responsabilitatile fata de familie pentru ca e mai frumos sa traiasca o minciuna invelita intr-un ambalaj lucios.

Cum sa nu bage in depresie oamenii o astfel de societate? Parerea mea e ca rezista doar aia ignoranti, care sunt perfect multumiti cu o viata de robot si care nu-si doresc sa cunoasca lumea mai indeaproape, fie prin religie, stiinta sau alte preocupari similare.

Uneori imi doresc sa fiu ca ei, ignorant. Ii invidiez.

-ai mare dreptate! Cineva "acolo sus" isi doreste asta: ca noi sa fim niste marionete care nu gandesc,ci iau de buna absolut tot ce li se serveste.
Daca am gandi prea mult,daca ne-am pune intrebari,daca ne-am revolta si am incerca sa ripostam,daca existenta noastra ar capata brusc alte scopuri, am incomoda,asa ca suntem indopati numai cu astfel de iluzii si se pare ca metoda merge de minune!