Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afiºare
  #1  
Vechi 13.12.2008, 11:18:52
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

[continuarea mesajului precedent]

Citat:
  • “Par. Dimitri [Dudko] a fost intrebat odata cu cat este mai buna religia din lumea libera fata de cea din Rusia, iar el a raspuns: Da, ei au libertate si biserici multe, dar acolo este o “spiritualitate confortabila”. In Rusia avem o cale diferita, [COLOR=#ff0000]calea suferintei ce poate zamisli roade adevarate. [/COLOR]Sa ne aducem aminte de aceasta fraza atunci cand privim la firava noastra Ortodoxie din lumea libera: ne multumim sa avem biserici si cantari frumoase; ne laudam poate ca tinem posturile si calendarul bisericii, ca avem icoane “bune” si enoriasi care canta, ca dam saracilor si poate danie Bisericii? Ne incantam cu invataturi patristice si conferinte teologice inalte fara sa avem simplitatea lui Hristos in inimi? Atunci a noastra este aceasta “spiritualitate confortabila“, si nu vom obtine roadele duhovnicesti ce vor fi aratate de cei lipsiti de aceste “conforturi”, cei ce patimesc profund si lupta pentru Hristos. In acest duh ar trebui sa vorbim despre Biserica suferinda din Rusia si sa asezam cele exterioare apartinand cultului Bisericii, la locul ce li se cuvine”.
(Parintele Serafim Rose, “Orthodox Christians Facing the 1980’s” [Crestinii ortodocsi fata in fata cu anii ‘80″] - O prelegere tinuta la Pelerinajul de vara Sf. Gherman, Platina, California, 9 august 1979, preluat in: [COLOR=#000066]“Ne vorbeste parintele Serafim Rose”[/COLOR])


Citat:
[COLOR=#ff0000]Crestinul trebuie sa fie diferit de lume, deasupra lumii nefiresti, anormale, de astazi,[/COLOR] si acesta trebuie sa fie unul din lucrurile fundamentale pe care sa le stie ca o componenta a educatiei sale crestine. Altminteri nu are nici un sens sa ne numim crestini - cu atat mai putin crestini ortodocsi.
Abordarea gresita ce se afla la extrema opusa este una care ar putea fi numita [COLOR=#ff0000]falsa spiritualitate[/COLOR]. Pe masura ce traducerile cartilor ortodoxe despre viata duhovniceasca devin tot mai disponibile, si un vocabular ortodox de lupta duhovniceasca pluteste tot mai mult in atmosfera, apare un numar crescand de oameni ce vorbesc despre isihasm, Rugaciunea lui Iisus, viata ascetica, stari inalte de rugaciune si de cei mai inaltati Sfinti Parinti ca Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama si Sf. Grigorie Sinaitul. Este foarte bine sa fim constienti de aceasta parte cu adevarat inalta a vietii duhovnicesti ortodoxe si sa ii veneram pe marii sfinti care chiar au trait-o; dar [COLOR=#000080]daca nu avem o constienta foarte realista si foarte smerita a cat de departe suntem de viata isihasta noi, toti cei de astazi, si cat de putin pregatiti suntem chiar si sa ne apropiem de ea, interesul in ea va fi doar inca una din exprimarile universului nostru de plastic [artificial], centrat asupra sinelui. [/COLOR]„Generatia-eu devine isihasta!” - este ceea ce incearca unii sa faca astazi; dar in realitate adauga doar un joc nou numit „isihasm” atractiilor Disneyland-ului (…)
Voi mai accentua inca o data ca ambele extreme trebuie evitate - atat desertaciunea lumeasca cat si super-spiritualitatea - dar aceasta nu inseamna ca nu ar trebui sa avem o constiinta realista a cerintelor legitime pe care ni le ridica lumea, sau ca ar trebui sa incetam a respecta si a primi povatuirea marilor Parinti isihasti si a folosi rugaciunea lui Iisus noi insine, pe masura propriilor stramtorari si putinte. Trebuie doar sa fie la nivelul nostru, aici, jos, pe pamant. Ideea este - si este una absolut necesara supravietuirii noastre ca si crestini ortodocsi in ziua de azi - ca trebuie sa constientizam situatia noastra ca si crestini ortodocsi astazi; [COLOR=#000080]trebuie sa constientizam cu profunzime ce fel de timpuri traim[/COLOR], cat de putin stim si simtim cu adevarat Ortodoxia, [COLOR=#ff0000]cat de departe suntem nu doar de sfintii vremilor de mult trecute, ci chiar de crestinii ortodocsi obisnuiti de acum o suta de ani sau chiar de acum o generatie, si cat de mult trebuie sa ne smerim doar ca sa supravietuim ca si crestini ortodocsi in ziua de astazi[/COLOR].(…)
Prin urmare, atitudinea noastra, incepand din acest moment, trebuie sa fie cu picioarele pe pamant si normala. [COLOR=#000080]Adica, trebuie aplicata circumstantelor reale ale vietii noastre, sa nu fie un produs al imaginatiei, al tendintelor de evadare si al refuzului de a fi confruntat cu realitatile de multe ori neplacute ale lumii care ne inconjoara.[/COLOR] O ortodoxie care este prea exaltata si prea mult cu capul in nori apartine unei sere si este incapabila de a ne ajuta in viata cotidiana, fara a mai spune ceva de mantuirea celor din jurul nostru. Lumea noastra este extrem de cruda si raneste suflete cu asprimea ei; trebuie sa raspundem inainte de toate cu dragoste crestina si intelegere, cu picioarele pe pamant, lasand isihasmul si formele avansate de rugaciune celor capabili sa le primeasca.
Razvan
  #2  
Vechi 13.12.2008, 16:45:15
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mi se pare mie sau parintele Serafim Rose ne propune o Ortodoxie mai pe gustul ecumenistilor? Intinde prea multe capcane. Sfantul Paisie de la Neamt de asemenea recomanda intoarcerea la izvoarele Ortodoxiei, adica la scrierile Sfintilor Parinti. Iar parintele Serafim Rose nu e prea entuziasmat de acestea!

Fireste ca nu sunt pentru forme exterioare. Dimpotriva, in calitate de crstina sunt pentru interiorizare in smerenie! Dar ce s-ar intampla daca toti marii duhovnici s-ar izola si ar petrece in munti ori in locuri inaccesibile multimii? Deci, Dumnezeu prin astfel de preoti ne ajuta. Cine cauta gaseste site-uri si cu alti duhovnici, nu numai cu parintele Gabriel Nicu. Si daca impartaseste aceleasi pareri ca si parintii : Paisie Aghioritul, Lavrentie de Cernigov si Arsenie Boca, nu am motive sa mai cercetez si alte scrieri contemporane care sustin contrariul. Probabil tu si pentru acesti sfinti parinti ai niste vorbe de ocara!

Lucrarea fiecarui duhovnic este diferita, dupa cum si Darurile Duhului Sfant sunt diferite. In smerenie, poti sa te sfintesti si in mijlocul multimii si in mijlocul pustiului. Depinde cum reactionezi la critici si la elogii. Daca le tratezi pe amandoua la fel, ai sanse. Iar daca esti in mijlocul multimii, mandria iti poate intinde curse! Dar nu-i obligatoriu sa cazi in ele. Sau daca totusi mai cazi, e important sa recunosti si sa te ridici la timp. Chiar si in mijlocul pustiului iti pot veni ganduri de mandrie, de trufie etc. Caci nevoitorul duce lupta cea buna cu ispite. Cade, se ridica, o ia de la capat. Important e sa nu deznadajduiasca si sa zadarniceasca la timp lucrarea celui rau.

Iar pentru cei care contabilizeaza numai caderile unor oameni induhovniciti parintele Paisie Aghioritul are o replica amuzanta: ,,Albina se asaza pe flori, iar musca pe balegar!" Curajul de a lupta cu noi insine stiind ca in aceste vremuri Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne cheama la o viata sfanta, cu riscul de a-i deranja pe cei care au idei opuse se impleteste uneori si cu greseli. Important e sa observam care sunt greselile cu adevarat importante care se fac in aceste vremuri. Si sa ne rugam sa nu cadem in greseli mari.

Da, e adevarat ca nu sunt scutiti de ispita mandriei cei care se afla in mijlocul multimii, dar nici nu-i putem subestima din acest motiv pe toti. Depinde cum primeste Dumnezeu jertfa fiecaruia. Ce are prioritate: judecata noastra sau judecata lui Dumnezeu?
  #3  
Vechi 13.12.2008, 22:30:45
BogdanF2 BogdanF2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrãrii: 09.10.2008
Mesaje: 858
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Mi se pare mie sau parintele Serafim Rose ne propune o Ortodoxie mai pe gustul ecumenistilor?
Ti se pare, cu siguranta. Pr. Seraphim Rose era cat se poate de anti-ecumensim. Iti recomand sa citesti "Ortodoxia si religia viitorului".

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Sfantul Paisie de la Neamt de asemenea recomanda intoarcerea la izvoarele Ortodoxiei, adica la scrierile Sfintilor Parinti. Iar parintele Serafim Rose nu e prea entuziasmat de acestea!
Ba era foarte entuziasmat, Pr. Seraphim tot timpul vorbeste despre importanta intoarcerii la scrierile Sf. Parinti. Vezi "Sufletul dupa moarte" si mai ales "Genesis, Creation, and Early Men" (Tradusa si in romana, se cheama parca "Cartea Facerii, Creatia si omul inceputurilor").

Bogdan.
  #4  
Vechi 15.12.2008, 22:28:39
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ce sa mai zic, frate Bogdan, atunci?
Fata crede ca "sfantul" Gabriel Nicu al ei, caruia i-a dedicat si site este mai presus decat parintele Justin Parvu de la Manastirea "Petru Voda", jud. Neamt si mai presus si decat ieromonahul Seraphim Rose de la Platina, California, facand parte din ROCOR.
La ea toti sunt demni de a nu fi luati in seama, daca nu-i sunt pe gusturile ei si daca nu vorbesc cu sufletul raposatului Gabriel Nicu, adica cu un diavol care ii imita sufletul aceluia, caci asa ne spun Sfintii Parinti, care si anatemizeaza vorbirea cu mortii fie prin vis fie altfel.
Las-o in pace, nu cred ca merita efortul de a te mai pune cu firea ei asezata dupa alte norme de credinta decat Sfintele Dogme si Canoane Ortodoxe!...

Razvan
  #5  
Vechi 15.12.2008, 22:39:27
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Iata in sprijinul umilei mele pareri cum ca fata este eretica un articol preluat de pe situl http://orthodoxie-libre.over-blog.co...-21570769.html,
respectiv: "Cultul eroilor, neajunsul sfintei noastre lupte", scris de Episcopul Photios de Marathon (iar cat timp fata se mentine in erezia ei am dreptul s-o combat ca sa nu se molipseasca si alte persoane de aceste eresuri cu adevarat aducatoare de moarte:

Iata fragmentul in cauza din articolul mai inainte citat:
[SIZE=3][COLOR=#800080]Le culte du héros, maladie de notre sainte lutte.[/COLOR][/SIZE]


Par l'évêque Photios de Marathon


...............................
Ensuite, il est nécessaire que ce guide spirituel ait autour de lui un cercle proche d'enfants spirituels qui le respectent et l'estiment. Jusqu'à ce point, ceci est compréhensible.




Cependant, cette maladie se manifeste quand les enfants spirituels deviennent les disciples de ce leader. Ceci se produit de la façon suivante : le père spirituel a peut-être quelques qualités grâce auxquelles ils attirent les gens. Il peut être ascétique, avoir un zèle fervent, être un bon orateur, ou charitable. Mais il peut aussi être simplement intelligent, rusé, planifiant différents artifices pour s'attirer l'admiration de ses enfants spirituels. Peut-être est-il véritablement vertueux au début. Toutefois, il est possible qu'il soit rempli de haine, dissimulant ce côté haineux, et mettant en exergue certains éléments positifs. Alors, le virus du culte du héro entoure les enfants spirituels qui appartiennent à son environnement immédiat. Cela débute avec la flatterie. Quand l'entourage immédiat du géronda est composé de moines et de moniales et que l'ancien s'autorise à être infecté par l'encens de ceux qui le flattent, alors la maladie apparaît.




Si l'ancien rejette la flatterie et dissipe le nuage d'encens des louanges, et s'il maintient les flatteurs à une distance de sécurité, alors il est sauvé.



Cependant, si le Geronda ne s'oppose pas à cela, alors, hélas un cercle « démoniaque » est créé, au sein duquel l'ancien est à l'origine du culte du héros parmi ses laudateurs et ensuite s'entoure de ce culte tel te l'encens de la flatterie. Alors, même si l'ancien est encore vertueux, ébranlé par le brouillard de la flatterie, il tend à croire qu'il a des aptitudes dont il ne dispose pas. Il est convaincu d'être un nouveau Saint Marc d'Ephèse, un nouveau Saint Théodore le Studite, un nouveau Saint Maxime le Confesseur, un nouveau pilier de l'orthodoxie.



Le cercle rapproché des disciples (les « chérubins » et « séraphins » de l'Ancien !) se mettent à vanter avec zèle les admirables vertus de l'Ancien auprès de ceux qui se trouvent dans des cercles plus éloignés. Car, autour du premier cercle du leader, apparaissent des cercles concentriques. Le plus large d'entre eux comprend les « nouveaux convertis », auxquels la lumière de l'ancien parvient après avoir été intensifiée par son passage à travers les « Chérubins » et les « Séraphins », « les anges à sept ailes » etc de l'ancien. Ils l'appellent « Maître », « le Saint Père », « notre Petit Père » et le « Saint Géronda ». Au-dessus de ce staretz proclamé saint, il n'y a que Dieu, duquel il reçoit des inspirations divines. Aucune autorité ecclésiale n'est au dessus du « saint géronda », que ce soit des évêques ou des synodes. « Même si un ange du ciel » leur parle en mal des enseignements de l'adorable Geronda, « qu'il soit anathème » au yeux de ses disciples, qui sont sujets à la psychologie des foules.



Les photos de l'ancien couvrent complètement les murs des maisons des disciples, comme les photos des chanteurs et des athlètes dans les chambres des jeunes d'aujourd'hui. Et les adorateurs du héro ont dans leurs cellules plus de photos de leur saint staretz que d'icônes du Christ.



Ils déclarent sans rougir qu'ils suivraient l'ancien où qu'il aille, y compris en enfer ! Quoi que dise l'admirable ancien, cela est considéré comme un dogme de la foi. Ils inventent des célébrations annuelles pour honorer l'Ancien, des icônes de l'ancien sont écrites pendant qu'il est encore en vie, et après sa mort, ses os sont transporté dans des châsses dorées comme l'arche de l'alliance ! Son tombeau est vénéré et ses objets personnels sont donnés en tant que récompense. Personne n'est admis parmi les disciples s'il ne tombe à genou pour vénérer l'icône imaginaire qu'ils ont eux-mêmes créées de leur Ancien.



La plus tragique conséquence est l'effet de tout cela sur l'ancien lui-même ; les flatteurs du cercle rapproché ont fait de lui un nouveau veau d'or offert à la vénération. Peut-être ces flatteurs ont-ils une plus grande responsabilité que l'ancien lui-même, qui fut conduit par eux à différentes actions illégales tel que les schismes et les divisions. Ils l'ont amené à croire qu'il était le « Sauveur » de l'Eglise.



Domnul sa ne pazeasca de adorarea unor astfel de "eroi" ortodocsi precum cei descrisi in articol, a caror descriere se aseamana perfect celei a "sfantului" Gabriel Nicu!

Razvan
  #6  
Vechi 15.12.2008, 22:44:34
razvan_m
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Traducerea fragmentului de articol de mai sus este revelatoare

Traducerea:

[SIZE=3]Apoi este necesar ca acest ghid [calauza] spiritual/a sa aiba in jurul sau un cerc apropiat de fii spirituali care il respecta si il stimeaza. Pana la acest punct, aceasta este de inteles.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Totusi, aceasta boala se manifesta atunci cand fiii spirituali devin adepti/discipoli ai acestui lider. Aceasta se produce in urmatorul mod: parintele spiritual are, poate, cateva calitati datorita carora atrage oamenii. El poate fi un ascet, poate avea o ravna entuziasta [zel fervent], poate sa fie un bun orator [vorbitor], sau caritabil/milostiv. Dar el poate de asemenea sa fie in mod natural inteligent , viclean, planuind diverse artificii pentru a-si atrage admiratia fiilor sai spirituali. Poate ca el este cu adevarat virtuos la inceput. Totusi e posibil ca el sa fie plin de ura/vrajba, disimuland aceasta latura a sa si punandu-si in valoare anumite elemente pozitive. Atunci, virusul cultului eroului inconjoara /izoleaza pe fiii spirituali care fac parte din imediata vecinatate a aceluia. Acest virus debuteaza cu magulirea/lingusirea. Cand anturajul imediat al acestui Staret este compus din calugari si calugarite si cand batranul le permite sa il linguseasca, atunci apare boala.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Daca batranul respinge lingusirea si imprastie/disipa nuantele flatarii lingusitorilor, si-i mentine pe acestia la o distanta care sa-i asigure siguranta, atunci el este izbavit/salvat.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Totusi, daca Staretul nu se opune la aceasta, atunci un cerc “demonic” se creeaza, in sanul caruia batranul este la originea cultului eroilor printre cei care il lauda, si, in continuare se inconjoara de acest cult asemanator tamaii linguselii. Atunci, chiar daca batranul este in continuare virtuos, zguduit de ceata linguselii, va tinde sa creada ca are aptitudini de care nu dispune. El este convins ca este un nou Sfant Marcu de Efes, un nou Sfant Teofan Studitul, un nou Sfant Maxim Marturisitorul, un nou stalp al Ortodoxiei.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Cercul apropie discipolii (“heruvimii” si “serafimii” Batranului !) sa laude cu zel admirabilele virtuti ale Batranului pe langa cei care nu se gasesc in apropierea acestuia. Caci in jurul primului cerc al liderului au aparut noi cercuri concentrice. Cea mai mare parte a lor inteleg “noi convertiti” la care lumina batranului parvine prin trecerea lor dincolo de Heruvimi si de Serafimi, “ingerii cei cu sapte aripi” ai Batranului. Ei il numesc “Maestru”, “Sfantul Parinte”, “Micul nostru Tata” si “Sfantul Staret”. Deasupra acestui staret proclamat sfant, nu se afla decat Dumnezeu, de la care acesta primeste revelatii divine. Nici o autoritate eclesiala, episcope sau sinoade, nu este deasupra acestui “sfant staret”, decat icoanele Mantuitorului Hristos. “Chiar daca un inger din cer” le vorbeste de rau despre invataturile adorabilului staret in ochii discipolilor sai, care sunt subiectul psihologiei multimilor.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Fotografiile/imaginile batranului acopera complet peretii caselor discipolilor , ca si fotografiile/imaginile cantaretilor si sportivilor in camerele tinerilor de astazi. Si adoratorii [calugari si calugarite, se intelege…] eroului au in chiliile lor mai multe fotografii ale staretului lor sfant decat icoane ale Mantuitorului Hristos.[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Ei (admiratorii acestui staret) declara fara sa roseasca ca il vor urma pe batran oriunde acesta zboara, este de la sine inteles, in iad. Indiferent ce ar fi spus adoratul batran, este considerat de catre discipoli o dogma de credinta. Acestia inventeaza sarbatori anuale pentru a-l cinsti pe Batran, icoane ale batranului sunt schitate in vreme ce acesta se mai afla inca in viata si dupa moartea sa acestea sunt transportate in rame aurite precum arca verighetei de casatorie. Cavoul/mormantul sau este venerat si obiectele sale personale sunt date in acelasi timp ca si recompensa. Nimeni nu este admis intre discipolii sai daca acela nu pica in genunchi pentru a venera icoana imaginara pe care si-au creat-o chiar ei insisi pentru Batranul lor. [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Razvan[/SIZE]
  #7  
Vechi 16.12.2008, 11:09:59
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Nu mi se mai pare ciudat ca anumite invataturi ecumeniste sunt raspandite chiar de duhovnici renumiti, apoi acestea sunt mediatizate foarte mult.
Subiect închis

Thread Tools
Moduri de afiºare


Subiecte asemãnãtoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre ereziarhi, erezii si combaterea acestora la Sfintele Sinoade Ecumenice tot-Laurentiu Dogmatica 15 11.04.2014 00:40:59
Preoti de tara sau preoti de oras? paulac Preotul 38 26.06.2013 10:55:03
Cartea ortodoxã între cenzura patriarhalã ºi pretenþiile librãriilor moderne Remus Generalitati 32 17.05.2010 09:36:13
Parintele Steinhardt - CRESTINISMUL RESPINGE PROSTIA SI PASIVITATEA LAªÃ CA PE EREZII andrei_im Generalitati 49 15.01.2010 01:01:10
Articol de contine erezii in ziarul Lumina mihailt Biserica Ortodoxa Romana 7 23.09.2008 14:13:45