Prietenia

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Jenica, abordarea acestei teme mi se pare o buna initiativa.
Iata parerea mea:
De ce ne confesam unei persoane straine? In primul rand pentru a ne usura sufletul de presiunea creata de o stare de fapt. In al doilea rand, pentru a ni se da dreptate, caci daca sotul/sotia nu au posibilitatea sa-si spuna parerea, totul merge dupa premizele celui care se plange. Esta deci aproape sigur, ca ni se va da dreptate. In general confidentul impartaseste aceleasi vederi cu ale celui, caruia i se confeseaza; altfel ce sens ar mai avea sa ne deschidem fata de un strain?!?
Suntem in general asi in a ne dezvinovatii. Deci daca vrem succes garantat, gasim pe cineva care nu cunoaste situatia pe de-a-ntregul; solutia fiind altcineva decat propriul/propria sot/sotie.
Adevarul este ca asemenea discutii se pot solda si cu sfaturi bune, intelepte, care sa ne ajute mai departe; caci ce ne-am face totusi fara prieteni adevarati?!?

Cu siguranta Anca ai dreptate :"caci ce ne-am face totusi fara prieteni adevarati ?",dar nu oare persoana , omul cu care imparti atata amar de vreme si cele bune si cele mai putin bune , ar trebui sa fie cel mai adevarat si bun prieten ? Nu este un semn al tradarii , a-ti deschide sufletul in totalitate , altcuiva in afara celui cu care ti-ai legat viata pana la sfarsit ? Nu-i semn de lasitate si de duplicitate ?