Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

11 Blagoslovi-vei cununa anului bunătăţii Tale,
„An al bunătăţii” este cel numit de Isaia „anul Domnului primit”, că zice: „Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns, m-a trimis a bine vesti săracilor, a vindeca pe cei zdrobiţi cu inima, a propovădui robiţilor slobozenie şi orbilor vedere, a numi anul Domnului primit.” Deci „an al bunătăţii” numeşte vremea de după înomenirea Mîntuitorului nostru, ca pe ceea ce îi aduce roadă buna-credinţă. Acestei vremi îi roagă şi îi doreşte blagoslovenie proorocescul cuvînt.
şi cîmpii Tăi se vor umple de grăsime.
12 Îngrăşa-se-vor cele frumoase ale pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge.
Arătîndu-se această bunătate de sus, ceea ce de demult era pustie va da rod copt. Şi dealurile, ce se pîngăreau cu jerfele dracilor, primind pe cei ce laudă totdeauna pe Dumnezeu şi îmbrăţişează viaţa îngerească, vor fi strălucite şi vestite. Şi lucrurile mărturisesc cuvintelor, că vedem pe toţi alergînd către cei ce au apucat vîrfurile munţilor şi fac fapta cea prea-desăvîrşit bună.[COLOR=#800080][1][/COLOR]
[COLOR=windowtext]13[/COLOR][COLOR=windowtext] Îmbrăcatu-s-au berbecii oilor,[/COLOR]

Şi Iezechil Proorocul îi numeşte „berbeci ai oilor” pe cei puternici, dar acela îi mustră, căci păşteau păşunea cea bună, şi pe cealaltă o călcau cu picioarele, şi beau apa cea curată, şi pe cealaltă o tulburau cu picioarele. Aici li se proorocesc bune şi „berbecilor”, zicînd că se vor îmbrăca şi se vor împodobi. Iar firea îmbrăcămintei o zice dumnezeiescul Pavel: „Căci cîţi întru Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat.” Că - de vreme ce Stăpînul Hristos i-a ales întru început pe pescari şi pe lucrătorii cu mîinile, care trăiau cu sărăcie - aici mai-nainte vesteşte darul Duhului şi mîntuirea celor bogaţi şi a celor silnici, pentru care zice: „Îmbrăcatu-s-au berbecii oilor”, că nu numai „oile”, ci şi „berbecii” se vor apropia la Botezul cel mîntuitor.
şi văile vor înmulţi grîul,
Însă şi cei ce au luat cu sorţi să trăiască întru sărăcie şi voiesc să fie cu bună-credinţă vor aduce lui Dumnezeu rodul lor: „unul - treizeci, altul - şaizeci, iar altul - o sută.”
striga-vor, pentru că vor cînta.
Şi toţi cei mai-nainte zişi vor lăuda cu toată sîrguinţa pe Dumnezeu, Cel ce a dăruit firii oamenilor o schimbare ca aceasta.
Ştim că oarecari din scriitori, înţelegînd pe deasupra graiurile, au zis că toate acestea s-au făcut după întoarcerea din robie, dăruindu-se lor, pe lîngă slobozenie: îmbelşugare, şi bună fericire şi îndestulare a ploilor, cît şi Iordanul să se puhoiască (fiindcă pe dînsul l-au zis că se cheamă „rîul lui Dumnezeu”). Dar eu am învăţat din istorie că nu s-a făcut nici un lucru ca acesta, căci au petrecut multă vreme întru multă sărăcie, după cum ne-a învăţat Ezdra. Aflînd în Psalm încă şi proorocie arătată a mîntuirii neamurilor - căci a zis: „Către Tine va veni tot trupul” şi: „Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pămîntului şi a celor de pe mare departe” - am socotit că această înţelegere este următoare graiurilor. Iar noi - lăsîndu-i a bîrfi că nu s-au făcut acestea pe cei ce se bucură de basme, şi nălucesc zidirea Ierusalimului şi tîlcuiesc gîndurile lor ca pe nişte vise - ne vom apuca de dumnezeieştile cuvinte, strigînd împreună cu David: „Făclie picioarelor mele este legea Ta, şi lumină cărărilor mele.”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]E vorba de călugări.