Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 95

Cîntarea lui David, cînd se zidise casa după robie.

Nescrisă deasupra la Evrei.

Nici Fericitul David n-a scris această scriere-deasupra, nici cei ce au tălmăcit proorocia dintru început, ci, după cum se pare, altul oarecare a pus-o, văzînd înţelegerea cea de deasupra[COLOR=#800080][1][/COLOR] a Psalmului. Căci, într-adevăr, înţelegerea pe deasupra a slovei se potriveşte şi celor ce se întorseseră din Babilon şi zidiseră dumnezeiasca Biserică, fiindcă întru dînşii s-a zugrăvit umbrit mîntuirea tuturor oamenilor. Însă proorocia mai-nainte vesteşte cea dintîi şi cea de a doua arătare a lui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru, şi Judecata ce va să fie şi mîntuirea ce s-a dat neamurilor.
Cîntaţi Domnului cîntare nouă,
Că, pentru lucruri noi, este trebuinţă şi de noi cîntări de laudă.
cîntaţi Domnului, tot pămîntul!
Cum se potrivesc acestea Iudeilor, cărora li se da război de la toţi oamenii? Că cei ce au văzut slobozenia lor nu s-au bucurat, ci, dimpotrivă, s-au îngreuiat şi s-au ispitit a-i împresura cu multe feluri de rele, iar proorocescul cuvînt cheamă pe toată lumea spre dănţuire.
2 Cîntaţi Domnului, bine-cîntaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mîntuirea Lui!
Zice: În fiecare zi vestiţi facerea Lui de bine. Apoi, învaţă şi cui se cuvine a aduce vestirea:
3 Vestiţi întru neamuri mărirea Lui, întru toate noroadele minunile Lui!
Îndulcească-se tot neamul oamenilor de învăţătura aceasta şi să înveţe dumnezeieştile faceri de minuni.
4 Că mare este Domnul şi lăudat foarte. Înfricoşat este mai presus decît toţi dumnezeii.
Că Domnul tuturor are negrăită mărime, şi a arătat puterea Sa asupra dumnezeilor mincinoşi, vădind înşelăciunea lor. Şi a arătat acest lucru prin cele adăugate:
5 Că toţi dumnezeii neamurilor sînt draci, iar Domnul cerurile a făcut.
Pentru Dînsul zice şi Fericitul Pavel: „De-ar fi cunoscut, nu ar fi răstignit pe Însuşi Domnul slavei.” Că cei ce se numeau „dumnezei” s-au arătat draci răi, iar Dumnezeul nostru S-a arătat făcător al cerurilor: căci, în vremea Patimii Lui celei de voie, nu numai că soarele s-a întunecat, şi pietrele s-au despicat şi catapeteasma Bisericii s-a sfîşiat, ci şi Puterile cerurilor s-au clătinat. Şi, în scurt să zic, toate acestea îngrozeau cu desfiinţarea, văzînd pe Cel ce poartă toate spînzurat pe Cruce.
6 Mărturisire şi frumuseţe - înaintea Lui; sfinţenie şi mare cuviinţă - întru sfinţirea Lui.
Că şi după ce a luat asupră-Şi firea omenească şi S-a arătat oamenilor prin aceasta sloboade strălucirile marii Sale cuviinţe şi pe toţi îi trage spre închinăciune. Că „sfinţenie a Lui” a numit Biserica pe care a luat-o asupră-Şi. Iar „frumuseţea” a pomenit-o şi în Psalmul 44, cînd a zis: „... frumos cu podoaba mai mult decît fiii oamenilor.”
7 Aduceţi Domnului strămoşiile neamurilor, aduceţi Domnului mărire şi cinste!
8 Aduceţi Domnului mărire numelui Lui!
Deci: Alergaţi, toţi oamenii, către Stăpînul ce voieşte să vă mîntuiască şi Lui aduceţi închinăciunea cea cuviincioasă. Şi, nevăzîndu-L pe Făcătorul de bine cu ochii trupului, numelui Lui aduceţi cîntarea de laudă!
Ridicaţi jertfe şi intraţi în curţile Lui!
9 Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfîntă a Lui!
„Jertfe” le numeşte pe cele cuvîntătoare, pe care le vedem aducîndu-se şi jertfindu-se totdeauna de preoţi. Iar prin mulţimea „curţilor” însemnează bisericile. Şi, dealtfel, nu a poruncit aceasta Iudeilor, ca cineva să creadă că e vorba de jertfele Legii celei vechi, ci „strămoşiilor neamurilor”, care aduc în biserici jertfele Noului Aşezămînt. Dumnezeu a mai-nainte vestit pentru acestea şi prin alt Prooroc, vorbind către Iudei: „Nu este voia Mea întru voi şi jertfă nu voi primi din mîinile voastre. Că, de la răsăriturile soarelui pînă la apusuri, mare este numele Meu întru neamuri, şi în tot locul se aduce numelui Meu tămîie şi jertfă curată.”
Să se clatine de faţa Lui tot pămîntul!
Iar Achila: „Chinuiţi de naştere de la faţa Lui, tot pămîntul!” Aşa încă şi Simmah. Şi se aseamănă acestea cu cele zise de Proorocul Isaia: „Pentru frica Ta, Doamne, în pîntece am luat, şi am chinuit şi am născut duhul mîntuirii Tale, pe care l-am făcut pe pămînt.” Deci şi aici proorocescul cuvînt porunceşte neamurilor ce au primit mîntuitoarele seminţe să chinuiască, şi să nască buna-credinţă, să se clatine din starea mai dintîi, şi să se proptească şi să se înfigă întru dumnezeieştile legi.
10 Spuneţi întru neamuri că Domnul S-a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti.
Deci: Propovăduiţi împărăţia Dumnezeului tuturor, Care a schimbat lumea cea rătăcită şi a arătat-o întemeiată pe ceea ce se purta ici şi colo. Aşa zice încă şi Simmah: „Domnul S-a împărăţit, şi a întemeiat lumea nestrămutată.” Deci se vădeşte că împărăţia lui Dumnezeu e veşnică, dar atunci s-a arătat, prin schimbarea lucrurilor.
Judeca-va noroade cu îndreptare.
Fiindcă L-a arătat Împărat pe Dumnezeu, după cuviinţă pomeneşte şi Judecata, înalt-propovăduind îndreptarea acesteia şi dreptatea.
11 Veselească-se cerurile şi să se bucure pămîntul,
Zice: Cu oamenii, împărtăşească-se toată zidirea de veselie, cele cereşti şi cele pămînteşti să se sature de dulceaţă! Că, dacă Îngerii se bucură pentru un păcătos ce se pocăieşte, cu adevărat au mai mare veselie pentru schimbarea tuturor oamenilor.
clătească-se marea şi plinirea ei!
Iar Teodotion şi Simmah, aşa: „Răsuna-va marea împreună cu plinirea ei.” Că toată viaţa oamenilor, care seamănă cu furtuna mării, va primi răsunarea dumnezeieştilor propovedanii. Totodată prooroceşte şi sculările celor necredincioşi asupra propovăduitorilor adevărului, după cum am arătat şi întru alţi Psalmi.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]înţelesul literei