Rugaciuni in versuri ! +

[maniucu]

Preacurata Maica, pururea Fecioara
Sufletul din mine nu-l lasa sa moara,
Ci trimite Maica de acolo de sus
Mila Ta cea mare, Mila lui Iisus

Plin de umilinta, cu adanci suspine
Sufletul la tine vine sa se-nchine
Mila Ta cea mare peste el coboara
Preacurata Maica, pururea Fecioara.

Rugaciunile in versuri sunt de fapt acele atat de disputate pricepse.Ele se canta mai ales.Ele ajung la sufletul tuturor,continutul lor fiind de fappt invatatura Sfintilor Parinti,laude,multumiri,invataturi din evanghelii,seminficatia unor sarbatori,etc.Sunt deosebit de frumoase,educative si pline de incarcatura duhovniceasca. Cele mai multe sunt inchinate Domunului Iisus Hristos si Maicii Domnului.

[cristiboss56]

Doamne, Dumnezeul nostru, / Cel bogat in indurari , / Lumineaza-mi totdeauna , / Pamantestile carari ! / Mila Ta cea parinteasca / Indulceste viata mea , / Dar cutremur ma cuprinde / Ca nevrednic sunt de ea. / Prisoseste, Doamne Sfinte , / Darul Tau dumnezeiesc / Ca sa te cunosc mai bine / Si mai mult sa Te slavesc !

[cristiboss56]

O mare esti Tu, Doamne ! / Se mira ochii mei, / De firea cea vazuta / Cu armonia ei ! / Pe cele trecatoare / Asa le-mpodobesti ! / Dar cat mai minunate / Vor fi cele ceresti ! / De-ar intelege mintea / Podoaba cea de sus , / Te-ar pomeni de-a pururi , / Stapanul meu - Iisus ! / Atunci dulceata lumii / De tot am defaima / Si raza Ta cea Sfanta / Mereu ne-ar desfata. / Dar mintea cea greoaie / Atarna spre pamant, / Impiedicand pe suflet / Din sfantul sau avant / Pornirea patimasa / A trupului de lut / Adesea ne desparte / De Cel ce ne-a facut. / Inaripeaza Doamne, / Gandirea mea spre cer / Si-mi usureaza trupul / Cu sufletul stingher !

[cristiboss56]

Oare cand va fi, o , Doamne, / Ca slabanogirea mea / Sa-si gaseasca vindecare, / Cautand dreptatea Ta. / Tu iubesti singuratatea, / Fiind pacii datator, / Iara eu, cu tulburarea / Si galceava ma-mpresor. / Curatenia la Tine / Este lucru prea iubit, / Iara eu, necuratia / Totdeauna am ravnit. / Tu, Stapane, esti izvorul / Milei si al bunatatii, / Iara eu, nemilostivul / Sunt adanc al rautatii. / Tu esti Sfant si drept in toate, / Sus in cer si pe pamant, / Iara eu, prea ticalosul / Robul nedreptatii sunt. / Tu, lumina si viata / Esti in toate cate sunt, / Eu, orbitul, sufar moarte / Inainte de mormant / Bucurie esti Tu, Doamne / Si noian al vindecarii, / Iara eu- robit de patimi- / Zac de boala intristarii.

[cristiboss56]

Unde esti, Sfanta Marie / Ca sa spui la oameni azi, / Cine ti-a luat povara / Celor rai de pe grumazi ? / Azi, in lumea rasfatata, / Duhuri rele stapanesc / Departandu-se prin asta / Darul cel Dumnezeiesc ! / Ca in curtea lui Caiafa, / Omul azi in sasfatari, / Se grabeste ca si Petru / La a legii lepadari. / Dar, in schimb, el nu se moaie, / Nici de glasul Ingeresc, / Nici de fata manioasa / A stapanului Ceresc ! / Astazi legea, ca si Domnul, / De <boieri> s-a rastagnit, / Iar invataceii Legii / Toti aproape s-au dosit. / Cateva mironosite / Ca la patimi oarecand, / Se grabesc pe drumul Crucii, / Pentru adevarul Sfant ! / Sunt Bisericile Sfinte, / Care lupta in surghiun, / Si pazesc asezamantul / Cu hotarul cel strabun. / Doamne, tine-le curajul, / Da-le chipul Tau cel Sfant, / Cum I-ai dat si Veronicai / Cand mergeai catre mormant ! / Iar atunci cand <Adevarul>, / Se va ridica din morti, / Da-le ca si lui Matia / Locul cuvenit prin sorti ! / Mangariera invierii / Da-o bietului popor, / Care nu-si tradeaza <Legea>, / Duhului inselator. / Fariseilor de astazi / Si la toti cei de un soi, / Da-le , Doamne, sa priceapa / Glasul <Trambitei de-apoi>! / Iar la cei partasi cu Petru, / Da-le lacrimi, din belsug, / Nu lasa sa-i stapaneasca / Al <Caiafei viclesug> !

[Thheo]

Domnule Cristi as fi vrut sa stiu unde pot citii mai multe rugaciuni in versuri scrise de Sf Ioan Iacob-Hozevitul.....sau poate le aduceti dvs aici pe forum ....si daca nu supar....scrie-ti si autorul versurilor....iertare....

[anirod]

SINGUR

Cand singur te vei simti
In tara straina, printre staini
Roaga-te si vei gasi
Pe cei Intr-u Domnul
Ca tine vor fi
Pe cei ce-I urmeaza Lui
Sunt toti intr-un unul
Si unul intr-u Cel de Sus
Iar singur, nute vei simti
Familia iti vei gasi
In sanul familiei te vei regasi
Biserica iti va fi Casa
Parintele iti va fi Tata
Cu sfaturi te va povatui
Intr-un Domnul a trai
Iar cei de la Liturghie
Cei ce te vor inconjura
Ca pe o sora ca pe un frate
Te vor ajuta
Si nu uita
Aceasta-ti este casa
Aici iti e Familia

[elena1971]

Mama,stii tu oare datoria ta ?/Stii tu cat de Sfanta este/Dar si cat de grea?/Stii tu oare ce asteapta/Dumnezeu sa fii/Pentru El si lume/Intre-ai tai copii?/
Mama nu-ti uita /Datoria ta /Nu-ti uita raspunsul greu/Catre Dumnezeu./
Mama nu uita ca fiul/Care-l ti la piept/Poti sa-l cresti:ori un netrebnic/ori un Suflet drept./Poti sa cresti din el un inger/Ori un ticalos,/Pentru asta vei raspunde-n fata lui Hristos.
Mama nu uita ,/Datoria ta /Nu uita raspunsul greu catre Dumnezeu.
Mama ,tremura-naintea /Marelui raspuns./Mama,pentru Ochiul vesnic/Nu-i nimic asuns./Mama,roaga-te si plange./Trage cat mai greu,/Dar sa-ti cresti copiii numai/Pentru Dumnezeu.
Mama nu uita datoria ta /Nu-ti uita raspunsul greu /Catre Dumnezeu.
Mama Mantuirea ta e/Nasterea de fii/Dar de fii curati vrednici/Pentru cer sa stii,/Caci de viitorul lumii/Tu raspunzi mai greu,/Mama, nu-ti uita raspunsul catre Dumnezeu...



Sper sa va fie de folos .Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti cei bine credinciosi

[mary20]

Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
sta frant de-obosela batranul crestin,
dorind sa mai guste un strop de alin.
O clipa-I alearga privirea-napoi,
cu frunzele smulse din arborii goi.
Si vede prin ceata, pe drum de caruti
atatea icoane din anii trecuti…
O viata de zbucium, de mari suferinti,
si totusi de multe si dragi biruinti.
Dar crucea, o clipa lasata acum,
adesea prea grea ii paruse pe drum.
O viata intreaga sa porti pe grumaz
atatea batjocuri si-atata necaz.
Betanii putine si spini indeajuns…
O clipa crestinul se simte patruns.
O clipa in suflet stabat indoieli…
“Gandeste-te bine… Dar dacaz te-nseli?…
Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.
Urechea te-nsala …ochii te mint…
Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
Vai, viata-I prea veche… si crucea-I prea grea.”
Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
batranul se lasa de somn biruit.
Si iata, in somnul de truda si-amar,
lumini si imagini in minte-I rasar…
El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
Il cheama pe nume si semen ii fac.
Crestinul trasare. Se uita mirat,
si-ndata porneste sub cruce plecat.
Pe drumul de munte el urca din nou.
Si vantu-I adduce din culmi un ecou…
Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
In piept da navala un negru tumult.

“Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
caci Cerul mereu mai departe-l zaresc.”
Se leagana pasii, avantul e frant.
Batranul crestin e cazut la pamant.
“Mi-e peste putere. Aicea raman.”
Si zace-n tarana sarmanul batran.
“Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
prea mare-I povara, prea mult ai de tras…
Ia barda aceasta si taie din lemn!
Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn…
Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,
caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!”
Crestinul asculta indemnul strain.
Apuca unealta ce-l scapa de chin.
Loveste in barna c-un brat de voinic.
Din cruce reteaza un pic… inc-un pic.
O pune pe umar… incearca un pas.
Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
sopteste: “Acuma mi-e mult mai usor”
Si-ndata porneste pe cale voios,
cu crucea scurtata urmand pe Hristos…
Pe drum sentalneste cu cete de frati
si-I lasa in urma sub cruce plecati.
Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
ajunge la poarta cetatii de veci.
Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
Ce porti sclipitoare de alb margarint!
Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
Armate de ingeri cu lanci aurii!
Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.
Si striga batranul de taina patruns.
Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.
Si striga batranul pierdut si livid.
Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.
Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,
cu crucea pe umar, vin frati si surori.
Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
ci repede crucea ca punte si-o pun
Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
iar crucea in urma se pierde-n afund.
Batranul ia crucea cu-al doruluio val,
si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
Dar crucea-I scurtata … Au toate un rost…
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
Crestinii trec santul si intra pe potri.
Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
Ce largi curcubee de aur si crini!
Crestinul de-afara, de jale rapus,
cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
si-cearca sa treaca. Un pas … inca-un pas…
O, cat de aproape al Domnului glas!
Un pas… inca unul… Ah, pragu-i deschis!
Dar crucea deodata… se duce-n abis…
Si cade bartanul in golul temut…
Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata…ce taina! El nu stie cum…
pe lespedea rece, la margini de drum,
acolo, c-un umar de cruce proptit,
crestinul acuma din somn s-a trezit.
Dormise o clipa. Si visul ciudat
un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.
Batranul se scoala si simte in piept
o flacara noua si-un dor intelept.
Cu grab ape umeri povara luand,
priveste-nainte cu chipul sau bland
si crucea ii pare aripa spre zari!
Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!…
Acum, el va spune oricui: catre Rai
din crucea credintei nimic sa nu tai!
Cu crucea intreaga, Isus, catre noi,
veni de la Tatal cu sange suvoi.
Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
cu crucea intreaga sa mergem spre El…”