Citat:
În prealabil postat de nadia.r
am doi baieti iar cel mai mic are 4 ani si a fost cam nazdravan de mic.Cand cel mic avea i an am ramas iar insarcinata iar cum situatia financiara nu era prea roz,sotul nu gasea de lucru iar un alt copil -asa am gandit atunci- ,nu-mi mai doream.Am avortat,iar acum va spun cu lacrimi in ochi ma doare in adancul sufletului,as vrea sa dau timpul inapoi,nu e zi lasata de la bunul Dumnezeu sa nu ma mustre constiinta,sunt o femeia distrusa emotional,il visez noaptea pe acel copilas caruia i-am luat viata si ud perna de lacrimi,ce drept am avut eu sa fac asta?De ce nu m-a oprit nimeni?Acea doamna doctor de ce nu ne-a oprit,de ce nu se fac intai sedinte cu fiecare pacient in parte?O sa port aceasta povara in suflet vesnic fiindca adevarul e ca am ucis propriul meu copil.Nu avem dreptul sa luam o viata pe care Dumnezeu a daruit-o!
|
Ati putea merge la un duhovnic,daca nu aveti deja, sa va spovediti pacatul si sa respectati canonul dat. Parintii bisericii ne invata ca in locul copilului avortat sa punem altul in loc, in sensul de a avea grija dpdv spiritual si material de un copilas sarac pana ce se va descurca pe cont propriu.