Pacatul ne izoleaza de semeni !

În prealabil postat de cristiboss56

Sfantul Pavel isi roaga destinatarii sa mijloceasca catre Dumnezeu ca el sa fie ferit de oamenii nesocotiti si vicleni. Toti am vrea sa fim feriti si paziti de astfel de persoane, dar cateodata noi insine ne gasim a fi vicleni sau nesocotiti, adica plini de falsitate si lipsiti de discernamant. Am postat la "Cuvinte de folos", despre discernamant, despre discernamantul in credinta, despre acel echilibru mult necesar noua. Am postat tot la "Cuvinte de folos", un citat despre Slava desarta, toate acestea nu le-am reprodus doar de dragul scrierii, ci tocmai pentru a trage un semnal de alarma in deraierea noastra, poate involuntara, ce ne duce inevitabil nu spre dobandirea de noi virtuti, ci mult mai grav , ne poarta spre dobandirea de noi pacate , prin aceasta falsitate involuntara si a unei lipse de discernamant in credinta si nevointele noastre. Nu degaba fac referire mai tot timpul la Invataturile Sf.Parinti, pentru ca observ de la o vreme o preocupare obsedanta despre codurile de bare, moda si alte probleme decat adevarata credinta. Ne ocupam de soarta preotilor , de nu stiu ce ierarh , sau mai stiu eu ce, uitand tema grea si dureroasa a pacatului , ce ne izoleaza pe noi ca indivizi de lumea reala, ne indeparteaza efectiv de dumnezeire .Ne dorim sa fim paziti de oameni care se comporta ca si noi ! Este dramatic ca cineva se roaga lui Dumnezeu ca sa fie ferit de el. Este dureros sa stii ca oamenii te ocolesc ! Mai mult decat atat,apostolul isi indeamna destinatarii sa ne fereasca de fratii care nu umbla dupa randuiala. Pacatul, viclenia, si lipsa de randuiala ne departeaza de semeni, ne instraineaza de cel de langa noi. Nu totdeauna ne dam seama de rana ce o producem in jurul nostru atunci cand ne comportam cu viclenie, pentru ca pacattul aduce "nesimtire". Dar pacatul nu ne departeaza numai de Dumnezeu si de semeni, ci si de noi insine. Suntem persoane in relatie cu Domnul si cu aproapele , iar pacatul ne indeparteaza si ne izoleaza, ramanand simpli indivizi. De aceea, Apostolul Pavel ii pomenea in permanenta pe cei convertiti la el, iar monahul ce traieste departe de zgomotul lumii, este impreuna cu toata lumea in rugaciune.

Am citit si am recitit postarea ta inainte de a discuta alaturi de tine si ceilalti despre acest subiect care este mult mai complex decat pare la prima vedere si ar putea fi mai dificil de inteles cuprinzand in el o adevarata filozofie.
Asadar omul credincios traieste oarecum izolat dar prin rugaciunea sa pentru toata lume este cu lumea ,pe cand omul pacatos traieste alaturi de acei asemenea lui in aceleasi pacate dar este singur caci este separat prin pacat de Dumnezeu.Spune-mi te rog daca am inteles bine. Si in biserica,si aici si oriunde oamenii sunt la fel unii nu vor sa-si arate adevarata fata iar altii chiar nu au alta fata si o arata pe cea pe care o au.Si totusi desi tot ce ai scris este adevarat in fiecare om exista aceea dorinta spre sacru care asemenea unei samante asteapta timp prielnic pentru incoltire.(dar...sunt multe seminte care niciodata nu vor incolti).