Locul copilariei

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Bună seara, Ica! Multumesc! [/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]Inocenţă...[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]... în ziua aceea, parcă-l văd pe tata la oglindă aranjându-se cu chip să iasă în oraş... Singur... Ca de obicei... Mama mă ia de mână, fără să spună nimic, şi mă duce în altă cameră, mă îmbracă - un sarafan roşu, bluziţă albă de dantelă, îmi leagă părul lung, frumos ondulat care-mi cădea bogat pe spate, cu o panglică roşie şi, chiar când tata era gata să plece, mama iese din cameră, cu mine de mână şi-i spune tatii să meargă să-mi cumpere rechizite, adică ce aveam eu nevoie pentru şcoală pentru că sunt şi fata lui, că nu m-a adus ea, de acasă de la părinţii ei... Dur, nu-i aşa? [/COLOR]
[COLOR=green]Mie îmi părea aşa de bine... [/COLOR]
[COLOR=green]Când ieşeam cu tata, eram o răsfăţată. Nu mai veneam acasă până seara. Mergeam în parc şi ascultam fanfara, ne plimbam, treceam pe la restaurantul unde lucra el şi ascultam lăutarii, intram la cofetărie de câte ori voiam eu, beam sirop de trandafiri cu sifon adevărat pe săturate... [/COLOR]
[COLOR=green]Ce mai! Eram veselă! Tata nu era zgârcit... O zi numai cu tata, fără mama care să-l certe pentru fiecare bănuţ pe care-l scotea din buzunar... Nu ştiu dacă tata era vesel, nu ştiu cât s-a bucurat el în ziua aceea că, aşa pe negândite, s-a pomenit cu mine de mână când cine ştie ce planuri avea el... [/COLOR]
[COLOR=green]Am colindat noi prin magazine, pe la librării, nici nu-mi amintesc să fi cumpărat ceva pentru şcoală, apoi am trecut şi prin piaţă când, la un moment dat, tata s-a întâlnit, oare întâmplător? cu o tanti tânără, frumoasă, elegant îmbrăcată cu haine în culori vesele, culori care atrăgeau privirile şi le desfătau. [/COLOR]
[COLOR=green]- Ţi-o prezint pe sora mea! i-a spus tata arătând spre mine. Eu n-am avut timp să spun nimic, că tata mi-a pus nişte bani în mână şi mi-a spus să merg să-mi cumpăr o gogoaşă, deşi eu nu cerusem aşa ceva pentru că mama ne făcea zilnic gogoşi acasă, dar... N-a trecut mult şi tata a venit după mine, dar eu am uitat să-l întreb de ce-i spusese lui tanti aceea că eu eram sora lui... [/COLOR]
[COLOR=green]Ne-am întors acasă spre seară cu pachete şi pacheţele şi tare veseli amândoi... Mama, şi ea veselă, distrându-se parcă de ceva ce mie îmi scăpa, eram totuşi un copil, ne aştepta în poartă. De cum am intrat în curte, am întrebat aşa, nevinovat: [/COLOR]
[COLOR=green]- Mama, de ce tăticu' i-a spus lui tanti aia tânără şi frumoasă cu care ne-am întâlnit în oraş că eu sunt sora lui?... [/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=1]Din volumul în lucru, "Viitorul începe azi..."[/SIZE] [/COLOR]

Poate aflam cine era doamna aceia eleganta si...de ce mama era atat de fericita in acea zi.
Toti am avut copilarie asadar va astept pe toti, sa lasam macar o zi deoparte grijile vietii si ale omenirii, sa ne intoarcem putin in anii cei mai friciti ai vietii noastre in copilarie si sa spunem asemenea poetului "Fiind copil paduri cautreieram/si ma culcam ades langa izvoare."

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Poate aflam cine era doamna aceia eleganta si...de ce mama era atat de fericita in acea zi.
Toti am avut copilarie asadar va astept pe toti, sa lasam macar o zi deoparte grijile vietii si ale omenirii, sa ne intoarcem putin in anii cei mai friciti ai vietii noastre in copilarie si sa spunem asemenea poetului "Fiind copil paduri cautreieram/si ma culcam ades langa izvoare."

[COLOR=green]Nu ştiu, n-am aflat niciodată cine era acea "tanti..." Şi mama... De ce era fericită? Păi îi stricase tatii o întâlnire silindu-l să mă ia cu el în oraş şi să-mi cumpere rechizite...[/COLOR]

Astazi va voi povesti despre cateva mancaruri cum n-ati mancat si nici nu veti manca vreodata nici in cele mai mari restaurante ale lumii.
Cel putin odata pe vara bunica facea o mancare moldoveneasca, deosebita care se numea rupti cu jolfa.
O facea rar caci era destul de complicat de facut.Se batea samanta de canepa in piua (un vas de lemn facut dintr-o buturuga care semana cu un pisalog de usturoi mult mai mare) pana ce devenea aproape alba.Intr-un ceaun mare punea la fiert apa, adusa de la fantana cu ciutura de la capatul ulitei noastre.Nu punea zahar caci samanta de canepa era dulce.cand sa dea in colcot,se umfla mai ceva decat laptele iar spuma aceia groasa si dulce se punea intr-un vas.la racorit.
Framanta apoi un aluat din faina pe care o inmuia cu acea spuma,o lasa jumatate de ora iar apoi intindea o turta subtite pe care o rupea si o punea la fiert in apa iar dupa cateva minute scotea cu o strecuratoare si punea intr-un fel de vas cu doua manere tot din lemn.
Cand termina, turna deasupra spuma ramasa de la fiert samanta de canepa si niste nuci prajite si curatate de coaja pe care le sfaraman noi cu un facalet.
Pe plita din curte fierbea intr-un vas de tuci pastravul taiat in cuburi mari.
Dar...sa va spun ce era pastravul.Unul din nucii din livada,care se afla mai la soare odata pe an (dar nu in fiecare an) ci doar in anii ploiosi, pe la mijlocul lui iulie intr-o scorbura facea un burete mare cat o paine si alb pe care oamenii de la tara il numeau pastrav.Daca stiai cand sa-l culegi (se numarau zilele de cand aparea si foarte importanta era si ora la care il culegeau) avea un gust fantastic asa cum nu am mai mancat niciodata.Foarte putini nuci il faceau! Ce ramanea era lasat sa se usuce si pus pe soba sa fie mereu uscat si iarna era folosit pentru a aprinde focul (amnar).
Pe pirostie in acest timp fierbea mamalga, iar noi curatam usturoiul si faceam mujdei.
Cand totul era gata,matusica scotea masuta rotunda cu trei picioare punea patru buturugi pe care sa stam,rasturna mamaliga pe care,dupa ce se racorea putin o taia cu o ata speciala in felii aurii aburinde si in castroanane de lut ornate cu flori si pasari maiestre ne punea bunatatile de care v-am povestit!
Erau atat de bune,iar gusturile si culorile acelea nu le-am uitat dar ,nici nu le-am mai intalnit vreodata orice am gustat si oriunde am fost.

Dumnezeu in marea sa bunatate ne-a pus la dispozitie toate mijloacele pentru a putea supravietui chiar si in cele mai dificile situatii.Din pacate datorita obisnuintei pe care am capatat-o de-a lungul vietii avand la dispozitie mijloacele moderne si tehnice sofisticate ne-am indepartat de natura traind o viata artificiala aparent mai usoara dar care ne-a transformat in niste sclavi ai propriilor noastre inventii.
Am deschis acest topic voind sa starnesc intresul pentru viata simpla,viata la care cine stie daca intr-o zi nu va trebui sa ne intoarcem pentru a ne salva sufletele si a ramane ceea ce suntem acum ...

[Thheo]

Sper sa nu stric frumusetea acestui topic cu postarea mea ....dar cel mai bine imi amintesc din copilaria mea ....florile....florile mamei...pata de culoare din fiecare colt al casei....un ghiveci cu muscate sau o vaza cu flori ...asta gaseai in casa....multe margarete....floarea preferata a mamei....statea cu orele si le aranja , le schimba apa sau verifica pamantul din ghivece sa nu aiba rame....mie imi explica mereu ca oamenii sunt ca florile....ptr ea nu exista oameni rai....sunt doar obositi de viata de zi cu zi....poate vroia sa-mi explice de ce atunci cand tata era acasa, fie ca dormea sau era treaz, noi ceilalti locatari ai casei , nu aveam voie sa facem nici cel mai mic zgomot....trebuia sa fie liniste....tot ceea ce aveam de facut trebuia facut in liniste...
Asa ca de multe ori cand stau de vorba cu cineva nu pot sa nu-l aseman cu o floare....asa am ajuns si aici pe forum ca de multe ori sa vad alaturi de nume ....flori....de exemplu linga numelei d-nei Dorina vad bujori, sau langa cel al Marinei vad multe lacramioare, langa Anca Miha vad zambile albe, langa Mirela vad panselute, langa d-na Silvia il vad si pe Tweety , dar si un imens buchet de trandafiri albi....si asa as putea sa continui mult dar nu vreau sa plictisesc pe nimeni......ma iertati ....doresc tuturor numai bine.....Doamne ajuta!

Mi-as dori sa scrie toti fratii si surorile de pe acest forum, pe acest topic,am facut o invitatie pentru aceasta si pe pagina mea, unde am postat o veche poza din copilaria .
Suntem diferiti dar toti avem cateva lucruri comune in afara de credinta, COPILARIA.
Ce frumos ai scris despre flori....Theo, daca tu vezi oamenii asa, inseamna ca esti o persoana cu un suflet imaculat. Pasiunea mea sunt trandafirii si am o gradina minunata cu tot felul de flori.

[silverstar]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mi-as dori sa scrie toti fratii si surorile de pe acest forum, pe acest topic,am facut o invitatie pentru aceasta si pe pagina mea, unde am postat o veche poza din copilaria .
Suntem diferiti dar toti avem cateva lucruri comune in afara de credinta, COPILARIA.
Ce frumos ai scris despre flori....Theo, daca tu vezi oamenii asa, inseamna ca esti o persoana cu un suflet imaculat. Pasiunea mea sunt trandafirii si am o gradina minunata cu tot felul de flori.

[COLOR=green]Mie-mi plac dumitriţele! Sunt niste flori-eroine. Rezistă până toamna tarziu, unele chiar până la Craciun sub povara grea a zapezii.[/COLOR]

[cristiboss56]

Copilaria intr un oras precum Bucuresti, e putin mai altfel, mai rece, mai fortata, dar am avut marea sansa sa ma nasc intr un loc linistit, ferit de aglomeratie, de praf si betoane. M-am nascut intr un cartier vechi plin de vile de pe timpul regimului daramat cu atata brutalitate de comunisti. Este cartierul celor mai frumoase amintiri si a perioadei celei mai linistite din viata mea. Cartierul Cotroceni, un cartier aparte cu iz burghez , cu o Biserica minunata si foarte veche ce poarta hramul Sf.Elefterie. Aici am facut scoala primara la Scoala 146 din Panduri. Am avut sansa sa ma imprietenesc cu florile, cu natura , cu atmosfera parcurilor vechi amenajate cu bun gust. Mi-aduc aminte cu multa placere de prietenii mei, de guvernanta ce ne invata "nemteste" si ne purta pe strada pe copiii cu o sforicica ce o tineam toti in mana dreapta ca sa nu ne pierdem. Va dati seama ce comic imi pare acum cand imi aduc aminte imaginea a 7-9 copiii insirati cu o sforicica in mana , ca sa nu ne pierdem. Imi aduc aminte tot din acea perioada de mirosul parchetului din clasa ce era impregnat cu un fel de motorina. Tot cu multa placere imi aduc aminte de invatatoarea mea, ce ne mai batea la palma cand liniutele ce le faceam o cam luau razna, de numaratoarea cu bile de lemn, de jocurile vremii, de nebuniile mele, de atmosfera din casa, de mirosul cafelei proaspat rasnite la o manina manuala de alama, de mirosul cartilor foarte vechi. Cum a trecut timpul Doamne ! . . .

[Thheo]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mi-as dori sa scrie toti fratii si surorile de pe acest forum, pe acest topic,am facut o invitatie pentru aceasta si pe pagina mea, unde am postat o veche poza din copilaria .
Suntem diferiti dar toti avem cateva lucruri comune in afara de credinta, COPILARIA.
Ce frumos ai scris despre flori....Theo, daca tu vezi oamenii asa, inseamna ca esti o persoana cu un suflet imaculat. Pasiunea mea sunt trandafirii si am o gradina minunata cu tot felul de flori.

Va multumesc d-na Dorina.....mama e cea cu sufletul imaculat....incerc prin tot ce fac sa fiu ca ea ....dar uneori nu reusesc.....