Locul copilariei

Tatal meu era un om dur, violent.(Dumnezeu sa-l odihneasca!).Ne era tare frica de el caci,avea o curelusa pe care uneori, cand mama nu mai putea face fata situatie o folosea altoindu-ne ,lasand pe pielea noastra frageda niste semne intai rosii iar apoi vinete si drepte asemenea sfintei dreptatii parintesti.
La o tombola organizate la serviciul tatalui meu acesta a castigat un aparat de fotografiat.Ce frumusete!!!! Avea o cutie patrata de catifea,albastru inchis,captusita cu matase fina pe interior.Ce mai ,era mununat.
Eu nu eram la scoala asadar nu stiam sa citesc,iar in cutie sub aparat era un certificat de garantie cu instructiunile de folosire ale aparatului.
Cand eram doar eu singura acasa, caci surorile mergeau la scoala mangaiam cutia aparatului iar uneori indrazneam sa ridic capacul pentru a-l privi.Nu am indraznit niciodata sa fac mai mult.
Intr-o seara,tatal nostru ii spune mamaei:
-Ia chiama fetele la mine.
Mama femeie supusa, caci era casnica si cel care aducea banii in casa era doar tata a alergat sa ne aduca.
Eram vesele si fara griji dar,cand am vazut pe masa langa pachetul de tigari Marasesti curelusa ni s-au cam inmuiat picioarele.
-Care a umblat la aparatul de fotografiat? a intrebat tata .
Tacere!
-Va mai intreb o data !
Iarasi tacere.
-Aceasta e ultima data cand va intreb si apoi pun in functiune cureaua.
Eu tremuram toata stiind ca ridicasem capacul cutiutei cu o zi inainte.
Ne-a luat pe rand incepand cu cea mai mare.
-Nu.nu a fost raspunsul lor.
Cand mi-a venit randul si m-a intrebat am spus:
-Eu am unblat taticule te rog sa ma ierti!
-Pentru ca ai fost sincera te iert,duceti-va la culcare.
In pat,surorile mele ca niciodata nu mai conteneau cu atentiile una dintre ele oferindu-mi chiar o bomboana spirtoasa din ziua precedenta, pe jumatate consumata,pe care o pastrase din seara precedenta.
A doua zi tata a mers cu aparatul de fotografiat la reparat si multi ani nu am inteles cum s-a putut strica acesta numai ridicand capacul cutii.
Nu am aflat niciodata cine l-a stricat dar, ce pot sa va spun este ca surorile mele s-au descurcat mult mai bine in viata decat mine caci, a invata de mic sa minti este esential !
Altruismul este o forma decadenta si demodata de manifestare care nici atunci si nici acum nu sunt de folos in lumea materiala.