Locul copilariei

[eclat_de_lune]

Copilaria mea a insemnat prietenii de pe casa scarii blocului. A insemnat lungi zile de vacanta, cand ieseam de foarte de dimineata si faceam "cort" pe pajistea din fata blocului si ne jucam de-a mama si de-a tata, pana cand spre seara incepeam "urmarita" sau "de-a v-ati ascunselea". Inseamna zile cand mergeam in padurea din micul nostru orasel sa culegem muguri de brad pentru sirop sau flori de soc pentru socata, insemna drumetii pazite de cel mai bun prieten al nostru, o catelusa a blocului nostru, Ela, la a carui sfarsit am stat toti si am vegheat ( inclusiv parintii si alti vecini) si am incercat sa o salvam. A mai insemnat zile de vacanta cand mergeam cu parintii la tara, la legat la vie, la cules de struguri, si alte munci ale campului, la cules de bureti, de flori de camp, de urzici, a insemna dupa-amiezi de vara petrecute pe cararile din vie sau in apa incalzita de soare din curtea casei unde ne balaceam noi copii. Insemna vacante de iarna cu ore lungi petrecute pe derdelus, cu oameni de zapada, cu case cu ziduri si camere facute din zapada ( ce vremuri!), seri lungi care nu se terminau decat atunci cand reuseam sa rezolv problemele la matematica si de scris tema lafiecare obiect de 3 ori ( pe caietul de acasa, pe caietul de teme, eventual pe un caiet special sau pe caietul de clasa). O doamna invatatoare la care visam ca la mama mea, povesti nemuritoare, romanele lui Jules Verne,poeziile lui Toparceanu, povestirile lui Emil garleanu.. spectacole ale vietii care curgeau pe strazile sau pe esplanada orasului ( inmormantari, nunti, hore), cofetaria la care ne duceau parintii in fiecare duminica.

Satul copilariei este asezat intr-o vagauna asemenea unor indecente rotunjimi (de unde probabil ii vine si denumirea la fel pe indecenta).La impreunarea lor,incep codri nesfarsiti ai Rafailei paduri seculare cum rar intalnesti prin acea parte a Moldovei.
Datorita falnicilor codri, pe acele meleaguri cadeau nistre ploi strasnice de vara.
Cand incepea ploaia alergam in casa dar aveam grija sa ne luam cate o poala de prune tocmai date in copt.Asteptam cu nasurile lipite de geam si din cand in cand ne distram iesind pe prispa pentru a scoate limba sa vedem ce gust are ploaia.
La vreo suta de metri din-sus de casa era o nisiparie cu un nisip fin si auriu care,atunci cand venea apa mare pava cararea, parca anume facuta pentru a indrepta nisipul in directia paraului astfel incat intr-un proces continu si natural totul se transforma si se reaseza acolo de unde venea.
Ieseam in drum desculte si cu piciorusele, saream in balti stigand fericite :"colacei,colacei ,na la mama la purcei" , pe buna dreptate, caci pana si purceii erau mai curati decat noi !
Cand ploaia se oprea adeseori, iesea curcubeul care unea intr-o arcada de culori, cele doua orizonturi.Atunci,ma duceam in brate la matusa mea si ii sopteam la ureche:
-Tante Ileana,tare as vrea sa merg si eu acolo unde incepe curcubeul(caci,auzisem eu intr-o poveste cum ca,ajuns acolo te transformi inr-o secunda din fata in baiat!")
De fiecare data razand matusica imi spunea:
-Lasa ai rabdare ca mergem data viitoare
Dar,nu am ajuns niciodata pana acolo dovada este faptul ca tot fata am ramas.....!