Tirania comunicarii

[Thheo]

Eu am ceva probleme in privinta comunicarii si tin sa le multumesc celor pe care i-am cam plictisit (mai ales pe mp)....le multumesc mult ptr rabdare si ii rog sa nu se supere dar oameni ca mine sunt multi....promit sa nu devin un tiran.....

[georgeval]

Sunt momente cand desi esti in fata unei persoane si incerci sa dialoghezi cu ea, constati ca intre tine si ea este o prapastie, ptr ca ea nu-ti este subiect, intr-un mod empatic, de dialog. Personal, cred ca dincolo de cuvinte comunicarea presupune si transmiterea starilor sufletesti, celalalt sa fie in tine nu pe langa tine .

da, george, mare dreptate ai. mie mi s-a intamplat de ex. sa ies in oras cu cineva si sa constat ca efectiv nu am ce discuta cu acea persoana, ptr nu aveam puncte comune de un real interes.

[Hartford]

În prealabil postat de mirelat

la noi parintele tine niste predici f. clare, chiar nu imi amintesc de vreuna in care sa nu fi inteles unde "bate". este adevarat ca da si multe exemple concrete din viata de zi cu zi, si asta ajuta mult.


dar, in studiul de caz pe care l-ai propus, daca ceva chiar nu ti-e clar si nu poti sa-i dai de cap, eu cred ca poti sa-l intrebi. dupa slujba ramai ceva mai la urma, nu cred ca se supara... doar daca nu ai de gand sa-ti faci din asta un obicei si sa stresezi omul in fiecare duminica!

La capitolul Predica si eu ma pot lauda cu parintele nostru ,foarte explicit si la subiect il poate intelege tot omul. De intrebari nu ne ingramadim ca urmeaza cafeau si o gustare sau coliva.

[costel]

E bine ca se predica cum trebuie. Dar sa nu uitam ca omul primeste putere sa comunice cum trebuie din Sfintele Taine. Nu exclud predica, dar adevarata putere o primeste din Taine. Exista din nefericire si la noi o tendinta de a aborda cultul doar din perspectiva rationala. Iar ceea ce in cult nu poate fi redus la un adevar intelectual este etichetat drept "poezie", adica ceva ce nu trebuie luat foarte in serios. E bine sa nu reducem cultul lal idei. Sa nu uitam: nu putem praznui idei.

[Marius22]

Cred ca cea mai mare piedica in calea comunicarii o constituie racirea iubirii. Este nevoie sa dam dovada in orice imprejurare iubire jertfelnica. Aceasta este desavarsita iubire caci asa ne invata Hristos sa iubim. Numai iubirea care depaseste simplul aspect declarativ, care se manifesta, care se concretizeaza, ne arata in chip lamurit ca numai renuntand la noi, ne putem impartasi in mod deplin de celalalt. Din pacate, uitam, de multe ori, ca firescul nostru este tocmai a bucura si mangaia iar nu a rani, a intrista.

În prealabil postat de costel

Tirania comunicarii

"....
Lipsa vestirii lui Dumnezeu si, mai ales, a trairii lui Dumnezeu in familie, in scoala, in societate ramane insa una din cauzele majore ale tacerii acesteia generalizate in care toti vorbim, toti emitem, dar nici unul din noi nu mai asculta. Caci adevarata comunicare tine mai mult de verbul a asculta decat de acela de a vorbi.". (Pr. Constantin Necula)[SIZE=2]
[/SIZE]

mi-am permis sa fac o subliniere in citatul respectiv. da, eu una recunosc ca (mai ales in discutiile face to face) nu am f. multa rabdare sa ascult, mai ales daca am impresia ca se abuzeaza de timpul meu, adica daca respectivul ma bombardeaza cu amanunte inutile.

pentru asta au inflorit in ziua de azi tot felul de business-uri de psihoterapeuti, pentru ca oamenii au nevoie sa se descarce. acum si inteleg de ce este atat de bine platita aceasta meserie, dar oare merita sa te incarci zi de zi cu mizeriile altora?...

pe de alta parte, in cazul celor care au cat de cat o viata spirituala cred ca acest aspect se echilibreaza. preotul duhovnic nu iti cere amanunte, nu vrea decat sa iti recunosti pacatul si sa nu-l mai faci.