Pentru a viețui frumos, după voia lui Dumnezeu, rugăciunea, adică vorbirea noastră cu Dumnezeu, trebuie să se completeze cu postul și milostenia. Despre ele și despre importanța lor în viața noastră ne vorbește și ne învață Mântuitorul Hristos, în aceeași Predică de pe munte. Prin post și prin milostenie, noi putem să ne apropiem și mai mult de Dumnezeu.
Prin post, înțelegem să mâncăm legume, fructe și paste făinoase și să renunțăm de bună voie la anumite mâncăruri „de dulce”(carne,ouă,lactate), dar mai ales la fapte și cuvinte rele, prin care îi putem supăra, atât pe El, cât și pe semenii noștri. Postim, în timpul săptămânii, miercuri și vineri și, în timpul anului, în cele patru posturi mari: al Crăciunului, al Paștilor, al Sfinților Apostoli și al Adormirii Maicii Domnului și ori de câte ori Sfânta Biserică ne-o cere.
În predica de pe munte, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă însă să nu ne lăudăm cu faptul că postim: „să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti ție”(Matei 6, 8).
Dumnezeu ne-a mai dăruit și milostenia, ca o poruncă a iubirii. Ea arată cât de mult îl iubim pe aproapele nostru și, prin el, pe Însuși Dumnezeu. Ca să facem milostenie nu ne trebuie bogății, ci numai bunăvoință față de cei ce au nevoie de ajutorul nostru.
Milostenia este, așadar, fapta bună pe care o putem face, în multe feluri: să dăm de mâncare celui flămând; să dăm un pahar de apă celui însetat; să îi vizităm pe bolnavi și pe cei bătrâni; să-l ajutăm pe cel care are nevoie de sprijin; să ne rugăm pentru cei în suferințe și pentru toți semenii noștri.
Pentru toate acestea ne învață Mântuitorul, nu trebuie să cerem vreo răsplată sau să ne mândrim, pentru că milostenia folosește mai mult celor ce o fac decât celor care o primesc: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii… Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie într-ascuns și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”.(Matei 6, 2-4)
|