Am gasit in cartea "Sfantul inchisorilor – Grigore Gafencu" acest pasaj care m-a impresionat prin simplitate si profunzime:
“In adancul cel mai tainic al inimii am gasit izvorul nesecat al vietii, dragostea. Mi-am dat seama ca am nesocotit acest dar. Am spus atunci : Am gresit. In pamantul pacatelor mele ingropasem tot ce sadise Dumnezeu mai pretios in mine. Pentru nesocotirea iubirii, acest dar sfant, ma simt raspunzator de toate pacatele semenilor mei, din toate timpurile si locurile. Dar sunt un om fericit, cel mai fericit om! Simt dragostea lui Dumnezeu la tot pasul, ocrotirea si grija Lui pentru mine. Vreau sa nu mai traiesc pentru mine, ci sa traiesc pentru iubire, sa contribui la fericirea tuturor, cu darul lui Dumnezeu. Prin mantuirea semenilor mei sa-mi mantuiesc propriul suflet. Ah cat sunt de fericit! Cum poate trai omul, aceasta fiinta micuta, atata fericire?”
|